Pe vremea mea …

iarna

Era să-mi fie milă de copiii din București, cum au rămas ei, săracii, neșcoliți două zile din cauza primarului cel hapsân. (dacă există povești cu Împăratul Roșu, de ce să nu fie și cu Împărăteasa Roșie?). Noroc că mi-a trecut repede văzându-i pe unii cum au devenit brusc nostalgici și și-au adus aminte cum era „pe vremea mea”. Așa că am răscolit și eu prin amintiri.

Pe vremea mea, copiii se jucau  singuri în curtea blocului, fără să stea părinții sau bunicii lor prin preajmă.

Pe vremea mea, elevii de clasa întâia mergeau la școală cu cheia-n gât. Și mai stăteau și singuri în casă, până veneau părinții de la serviciu, fără să fie nevoie de bone. Și nici măcar n-aveam FB, ca să avem cu ce ne omorî timpul.

Pe vremea mea, părinții nu ne duceau cu mașina până aproape în sala de clasă (așa că erau străzile muuult mai aerisite ca acum). Ne mai foloseam și picioarele, că de-aia le are omul în dotare.

Pe vremea mea, școala era folosită pentru educație, nu pentru supravegherea copiilor cu care nu știu ce să facă părinții.

Da, știu, pe vremea mea umblau câinii cu covrigii în coadă. Pe vremea voastră mai umblă? Sau au emigrat cu toții?

Reclame

10 gânduri despre &8222;Pe vremea mea …&8221;

  1. „Pe vremea mea” n-aveam caldura in clase, n-aveam caldura in casa, am dormit cu geaca sub plapuma si mi s-au strambat degetele de frig. M-am calit? da, acum la 19 grade C in camera mi se pare dilaila. Nu va mai povestesc ca ma umplu nervii cand aud pe toti „nostalgicii” lu’ peste prajit. Sunt lucruri facute pe dos acum? Sute, mii! E asta cel mai grav lucru zilele astea? Cu padurile acelea virgine ce se intampla oare? Nu o agreez deloc pe Firea, dar, ce sa vezi, imi amintesc chiar si pe „vremea mea” de acum 25 de ani nu s-a facut scoala cand a nins foarte tare. Imi amintesc perfect fiindca ma bucuram foarte tare, elev premiant fiind, sa pot sta acasa sa citesc. Daca am ramas cu oarece lacune in educatie, a fost fiindca la educatie artistica am fost si am ramas varza. Si multe altele asupra carora nu ma aplec acum. Multumesc din suflet bloggerilor de arta plastica pentru ca mai invat si eu cate ceva, datorita lor.

    Apreciat de 1 persoană

      1. Păi noi la asta ne pricepem, la gălăgie. În rest, vrem o școală ca afară. OK, acum o avem. Dar, din ipocrizie sau din alte interese, ne facem că nu vedem ce se întâmplă la alții. Nu e complicat să cauți pe net și să vezi câte școli s-au închis în Europa și nu e treaba administrației sau a școlii ce fac părinții cu copiii respectivi.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.