Viața mea nu chiar perfectă de Sophie Kinsella – recenzie

Despre autoare:

Sophie Kinsella (n.1969, Londra) a studiat muzica și, apoi, științele politice, filosofia și economia, la Oxford. A lucrat ca ziaristă specializată pe probleme financiare până s-a dedicat în exclusivitate scrisului.

Cărțile ei s-au vândut în peste 40 de milioane de exemplare, în peste 60 de țări și au fost traduse în peste 40 de limbi.

A publicat primul său roman la vârsta de 24 ani, sub numele ei real Madeleine Wickham. Ulterior, a mai publicat 6 romane sub același nume. Primul său roman care a intrat, în 2000, pe lista celor mai bine vândute cărți în Marea Britanie a fost Mă dau în vânt după cumpărături, cartea care a deschis seria Shopaholic.

Este căsătorită și locuiește la Londra, împreună cu familia ei.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Polirom

Format: 106X180

Tip copertă: Broșată

Număr pagini: 408

ISBN: 978-973-46-6926-4

Atunci când vreau să citesc o carte relaxantă și amuzantă și aleg una scrisă de Sophie Kinsella, nu dau greș niciodată. N-a făcut excepție nici Viața mea nu chiar perfectă, pe care am ales-o de pe site-ul Libmag. După ce am citit câteva cărți grele și, trebuie s-o recunosc, istovitoare, simțeam nevoia de ceva ușor, relaxant. Iar Viața mea nu chiar perfectă chiar e o lectură amuzantă și foarte faină.

Începutul seamănă cumva cu Diavolul se îmbracă de la Prada, Katie Brenner este o tânără care lucrează pe post de junior assistant la o firmă de publicitate, unde are o șefă, care pare să aibă o viață perfectă și de invidiat – jobul vieții, un soț, o casă de vis, haine scumpe și invitații la tot felul de evenimente și recepții. Doar că la serviciu, angajații o percep ca pe un fel de scorpie. Numele scorpiei era Demetra Farlowe, dar toată lumea îi spunea doar Demetra, nu era nevoie de mai mult. Demetra și atât, ca la Madonna.

Visul lui Katie, o fată crescută la o fermă din Somerset, este să trăiască la Londra. Așa că se mută în marele oraș, închiriază o cameră într-un apartament minuscul, pe care-l împarte cu încă două persoane și își schimbă look-ul și chiar numele. Pasiunea ei este să posteze poze pe Instagram, folosind filtrul „așa mi-ar plăcea să fie viața mea”.

Lucrurile par să meargă bine în viața lui Cat (numele ei de la Londra), începe chiar un fel de idilă cu Alex Astalis, despre care află că e un fel de șef la firma la care lucrează. Până într-o zi, când este concediată, brutal și neașteptat, de la firmă. Iar despre Alex gurile rele zic că ar avea o aventură cu Demetra.

Rămasă fără slujbă, Katie se întoarce la ferma tatălui său, unde îl ajută să pună pe picioare o afacere de glamping (un fel de camping de lux). Ca să nu-i îngrijoreze pe tatăl și pe mama sa vitregă, pretinde că și-a luat o perioadă sabatică de la job.

Lucrurile se complică când la fermă sosește Demetra, împreună cu familia sa, iar, mai târziu, Alex Astalis. Sigur că nu se complică atât de tare încât să nu fie previzibile, dar, la urma urmei, este o carte amuzantă, menită să relaxeze, nu să pună prea mult la contribuție mintea cititorului. Un fel de plăcere vinovată, ar zice unii cârcotași.

O propunere pentru programa școlară

„Mi-a luat un întreg weekend să învăț să folosesc tușul de ochi. Își trebuie mult exercițiu, ca și la trigonometrie – așa că mă întreb de ce nu te învață asta la școală? Dacă aș conduce eu țara, ar exista materii pe care chiar le vei folosi mai târziu în viață. De pildă: Cum să-ți faci contur la ochi cu tuș, Cum să completei declarația de venituri, Ce să faci când ți se înfundă buda și tatăl tău nu răspunde la telefon și tocmai te pregătești să dai o petrecere.”

Ar fi bună de ministrul educației, nu?

Despre șefi

„- Pișcotari? Pufnesc în râs.

– Așa le spun eu. Intră în sala de ședințe, iau un pișcot și se trâtesc înapoi în scaun cu un aer încântat de genul Fraților, viața nu poate fi mai frumoasă de-atât, nu-i așa? E ca și cum i-ar aștepta un zbor lung și încearcă să găsească un scaun cu suficient loc pentru picioare și cui îi pasă ce altceva se mai petrece?”

Recomandări

• Merită s-o citești? Da, avem nevoie uneori și de cărți așa zise chic-lit.
• S-o cumperi? Da, nu se știe niciodată când ai nevoie de o pauză de relaxare.
• S-o împrumuți? Da, e o variantă bună și asta.

Evaluarea mea

• Subiect          – amuzant, exact ce te aștepți de la un chic-lit
• Scriitură       – cursivă, permite o lectură ușoară
• Redactare     –  î în loc de â și sânt în loc de sunt îngreunează lectura
• Traducere     – bere nu e totuna cu cidru și nici buda nu prea are tapet 🙂
• Copertă         – foarte reușite literele și desenul în relief
• Goodreads      5/5 stele.

Mulțumesc Libmag pentru exemplarul oferit!

Chiar mi-a făcut plăcere să citesc cartea asta. Drept pentru care ți-o recomand și ție :).

Lectură plăcută!