Recomandarea librarului #1

Despre autor:

Charles King (n.1967)  este scriitor și profesor american. A studiat istoria și filosofia la Univesitatea Arkansas și a făcut studii est-europene la Oxford University. Este profesor de Afaceri internaționale și Științele guvernării la Universitatea Georgetown și autor al multor cărți, articole și eseuri ce tematică istorică și politică. Susține conferințe pe teme globale și a avut mai multe apariții la televiziune, la CNN, BBC, History Channel și MTV.

Dintre cărțile sale, în limba română au fost traduse Marea Neagră. O istorie (Editura Polirom, 2015) și Miezul nopții la Pera Palace. Nașterea Istanbulului modern (Editura Trei, 2017).

Despre carte:

Produs publicat in 2017 de Trei
Format: 150X225
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 352
ISBN: 978-606-719-900-0

Când am văzut cartea asta pe rafturile Librăriei Corina, titlul și coperta ei m-au dus cu gândul la un roman de spionaj. Apoi mi-am adus aminte de Agatha Christie și de legenda conform căreia ar fi scris celebrul ei roman Crima din Orient Express în timp ce era cazată în hotelul Pera Palace din Istanbul și m-am întrebat dacă ar putea fi un mystery, un roman cu crime și detectivi sub acoperire? Ei bine, nu puteam fi mai departe de adevăr. Nu e nici una, nici alta. În primul rând, nu e un roman, e o veritabilă lecție de istorie, captivantă, amuzantă pe alocuri, presărată cu întâmplări din viața cotidiană a locuitorilor unui oraș fascinant dar  și cu informații istorice importante. E drept că apar și spioni pe holurile hotelului și chiar o crimă, și încă una cauzată de explozia unei bombe adusă în hotel în bagajul unui călător britanic.

Miezul nopții la Pera Palace este povestea unui oraș fascinant, aflat pe două continente, capitală a trei imperii, dar niciodată a unei țări (citind cartea, aflăm de la profesorul King cum de s-a putut întâmpla asta). Pentru că pleacă de la „pretextul” unui hotel care a fost inaugurat în 1892, povestea se concentrează mai ales pe secolul al XX-lea.

Istanbul e o poartă de legătură în Orient și Occident, un oraș al cărui locuitori au fost, de-a lungul istoriei, un amestec de musulmani, evrei, greci, turci și alte nații.

‘‘Vorbitorii de turcă îl știu cu numele oficial de Konstantiniyye, un nume derivat din termenul popular grecesc Konstantinoupolis, sau „orașul lui Constantin”. Evreii locului împrumută primele două silabe de la turci și îi spun Kushta. Armenii locului împrumută ultimele două silabe și îi spun Bolis. Slavii folosesc denumirea Țarigrad, sau „Orașul împăratului”.”

Personajele

Povestea Istanbului e populată de o galerie de personaje foarte interesante. De la Troțki la o cântăreață evreică de rebetiko, de la Goebbels la un armena orb care cânta la oudi, de la spionii de toate națiile până la prima Miss Turcia care a participat la o competiție internațională, de la doamnele care ascundeau cocaină în tocurile amețitor de înalte ale pantofilor până la cei doi frați turci care au fondat casa de discuri Atlantic Records. Ca să nu mai vorbim de cei care au restaurat celebra Hagia Sofia (biserică, moschee și muzeu), mai întâi frații elvețieni Fossati și, mai apoi, americanul Thomas Whittemore, care a scos la iveală splendidul mozaic Deesis. Sau de eunucii care, odată desființate haremurile, au fostnevoiți să se recalifice profesional. Poți să ghicești spre ce meserii s-au reorientat?

Și să nu uităm de cel care este practic unul dintre autorii poveștii Istanbului modern, Mustafa Kemal, practic părintele Turciei moderne. Cel pe care turcii îl venerează încă și azi. Într-atât, încât am văzut poza lui la intrarea într-o școală (a fost primul lucru pe care ni l-am arătat), o hologramă uriașă proiectată pe un centru comercial și, ceva ce mi s-a părut cam sinistru, poza lui pe prima pagină a unui ziar, înconjurat de copii (părintele națiunii, mort, pozează de 1 iunie cu copiii, vii).

Interesant personaj, Mustafa Kemal. A contribuit la plecarea ultimului sultan, dar a folosit luxosul palat Dolmabahce ca reședință de vară. A și murit acolo, patul în care a murit este acoperit cu un steag uriaș roșu cu semilună. iar ceasul din dormitor este oprit la ora la care a murit, 9.05. Îmi aduc aminte că, atunci când am vizitat palatul Dolmabahce, l-am întrebat pe ghidul Ali de ce a ales Mustafa Kemal ca reședință palatul sultanului pe care practic îl alungase. A ezitat puțin și apoi a răspuns că era cea mai ieftină variantă și că poporul era prea sărac ca să construiască o nouă reședință. Hmm … nu știu ce să zic despre asta …

Apropo de Mustafa Kemal. Citind cartea lui Cahrles King am aflat și cine a fost Sabiha Gohcen, care a dat numele unui aeroport din Istanbul, pe care am avut ceva treabă acum doi ani. Sincer, nu prea mi-a plăcut ce am aflat.

Toate personajele astea – și multe altele – dau viață unei povești din care aflăm multe lucruri despre care nu știam nimic înainte să citesc cartea.

Știai că …

• numărul vâslelor de la caice era strict reglementat și existau paznici care urmăreau încălcarea numărului de vâsle?
• barcagii de pe Bosfor (mai ales armeni și greci) erau considerați ”exemple perfecte ale bărbăției otomane” și aveau reputația de afi cei mai înzestrați amanți din Istanbul?
• otomanii au înființat „o administrație guvernamentală dedicată reconstrucției după cutremure, astfel că oficialii erau ținuți ocupați”? Nu prea aveau treabă cu numărul prea mare de bugetari otomanii ăștia :).

Plusuri

• documentarea minuțioasă a autorului pentru această carte (dovadă stă consistenta bibliografie de la sfârșit)
• marea varietate a informațiilor despre Istanbul și istoria lui.

Minusuri

• unele pasaje (de exemplu, cele cu negocierile diplomatice) sunt prea lungi și greu de „digerat”
• mi-ar fi plăcut ca hotelului Pera Palace să i se dea o importanță mai mare în carte, mă așteptam să aflu mai multe detalii.

Recomandări

• Merită s-o citești? Da, cu siguranță, e o lectură informativă, dar agreabilă.
• S-o cumperi? Neapărat, e o carte pe care ar trebui s-o ai în bibliotecă. Nu se știe niciodată când ai nevoie de o informație.
• S-o împrumuți? Doar dacă nu ai altă variantă.

Evaluarea mea

• Subiect            9 – povestea Istanbului modern e un subiect de interes
• Scriitură         9 – ușor didactică (defecțiune profesională, probabil)
• Redactare      10 – corectă
• Traducere      10 – foarte bună
• Copertă          10 – interesantă
• Goodreads      4/5 stele.

Carte recomandată de Librăria Corina din Arad.

Lectură plăcută!