Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee

Despre autoare:

Parinoush Saniee (n.1949, Teheran) este o scriitoare iraniană, născută într-o familie de intelectuali. A studiat psihologia la Universitatea din Teheran și este de profesie sociolog și psiholog. A scris mai multe cărți, dar romanul ei de debut, Cel care mă așteaptă, rămâne cartea cu cea mai mare popularitate și tradusă în 26 de limbi.

Parinoush Saniee mai are pregătite câteva cărți care așteaptă să fie publicate dacă vor trece de comisia de cenzură din Iran

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Polirom
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 392
ISBN: 978-973-46-2837-7

Cel care mă așteaptă (n-aș zice că titlul în limba română e cea mai fericită alegere) este un roman care a fost interzis de două ori în Iran, dar este și cea mai vândută carte din această țară, motive suficiente să mă facă să-mi doresc s-o citesc.

Am mai citit cărți despre condiția femeilor din Iran, Numai cu fiica mea de Betty Mahmoudy și continuarea ei, Numele meu e Mahtob scrisă de fiica lui Betty, Mahtob Mahmoody, așa că subiectul nu-mi era complet străin cândm-am apucat de Cel care mă așteaptă. Cu toate astea, n-am fost scutită de sentimentele pe care oricine citește cartea asta le trăiește: revoltă, indignare, tristețe, neputință, nedumerire. La final însă, deasupra tuturor, a rămas sentimentul (egoist, recunosc) de recunoștință că m-am născut în altă țară, nu cea mai grozavă, e drept, dar în care cel puțin ne bucurăm de libertate.

Cele care mă așteaptă e ca o fereastră deschisă asupra unei perioade tulburi a istoriei iraniene, e adevărat că nu prea larg deschisă, iar unele lucruri rămân ascunse privirii curioase a cititorului. Mi-ar fi plăcut să aflu câte ceva despre tradițiile gastronomice, de exemplu. Sau despre schimbările care s-au produs în condiția femeii după schimbarea regimului și plecarea în exil a șahului.

Romanul spune povestea lui Masumeh, care, adolescentă fiind, s-a îndrăgostit de Saeid, un student care lucra la o farmacie aflată în drumul ei spre școală. Chiar și dreptul de a merge la școală a fost obținut de Masumeh foarte greu, fiindcă familia ei credea că un curs de croitorie era suficient pentru o fată al cărui destin era să se căsătorească și să aibă grijă de familie. Când familia ei a prins de veste despre idila celor doi tineri, i-au interzis lui Masumeh să-l mai vadă pe Saeid (interzis e un cuvânt elegant pentru ce au făcut, de fapt) și au căsătorit-o cu Hamid, un tânăr pe care nu-l văzuse în viața ei. La început, Hamid e o surpriză plăcută pentru Masum, îi dă oferă libertatea cu care nu e obișnuită, ba chiar o încurajează să-și continue studiile. Foarte curând, se dovedește că Hamid e preocupat mai degrabă de activitatea lui politică mai degrabă decât de soția lui. Și lucururile nu se schimbă nici după ce se nasc cei trei copii ai lor.

Viața lui Masumeh seamănă cu carusel, zilele bune alternează cu evenimentele tragice (închisoarea, moartea, dispariția pe front), iar ea este privată de fericire practic întreaga ei viață. Mai întâi din cauza părinților și a fraților ei, apoi a soțului, iar, în cele din urmă, chiar a propriilor copii. Lucru care nu poate decât să te revolte, nu?

La final, chiar ea se întreabă cine e, de fapt? Soția unui criminal, a unui trădător sau a unui luptător pentru libertatea țării sale? Mama unui mujahedin? Mama unui soldat, luat prizonier și apoi eliberat? Sau o femeie care are dreptul la propria fericire?

Personaje enervante

Cartea asta e plină de personaje enervante, chiar Masum ia uneori decizii care te pot scoate din sărite, dar, de departe, ies în evidență, frații ei, Ahmad, Massud și chiar Ali, tradiționaliști până în măduva oaselor și oameni care ar călca pe oricine în picioare atunci când interesele lor o cer.

Dar persoana care pur și simplu n-ar fi trebuit să existe e mama lui Masumeh, Khanum Jun, o femeie pentru care nu există decât fiii ei și care nu face nimic (ba chiar încearcă să împiedice) ca fiica ei să fie fericită.

Personajul preferat 

Printre atâtea personaje enervante, e și unul care te face să nu-ți pierzi cu totul viziunea optimistă asupra lumii. E Parvaneh, prietena din copilărie a lui Masumeh, cu care împărtășea toate secretele, o fată diferită de celelalte colege ale ei.

„Mă uimea întotdeauna comportamentul prietenei mele Parvaneh. Nu se gândea deloc la onoarea tatălui ei: pe stradă vorbea cu voce tare și se oprea să se uite în vitrinele magazinelor, arătându-mi cu degetul ce îi atrăsese atenția. Îi tot spuneam că este necuviincios, dar ea nu ținea cont. O dată m-a strigat tare, urlându-mi numele tocmai de pe partea cealaltă a străzii, încât am simțit că mor de rușine.„

Mai apoi, viața și, mai ales, rudele lui Masumeh, au făcut ca ele să se despartă, dar s-au regăsit după câteva zeci de ani, iar prietenia lor s-a reînnodat. Parvaneh provine dintr-o familie total diferită de cea tradiționalistă a lui Masum așa că a devenit o femeie independentă, s-a căsătorit și a început o nouă viață în Germania.

O dezamăgire

De fapt, e puțin spus o dezamăgire, adevărul e că m-a enervat la culme sfârșitul cărții. Așa că-ți dau un sfat: fă-ți o favoare și sari peste ultimele vreo 20 de pagini. Știu că asta poate nu sună bine, dar dacă știam că așa se termină, eu o făceam cu siguranță.

În ce mă privește, cred că voi lua o pauză de la genul acesta de literatură, cred că mă încarcă negativ prea mult. Poate că a fost prea mult, a trecut prea puțin timp de când am cititVânătorii de zmeie. Mai am pe listă câteva cărți care pare interesante, dar vor trebui să mai aștepte o vreme.

Recomandări

• Merită s-o citești? Da, cu siguranță, e o carte de citit.
• S-o cumperi? Nu neapărat, puțin probabil să vrei s-o recitești.
• S-o împrumuți? Da, exact asta am făcut și eu.

Evaluarea mea

• Subiect           10 – interesant
• Scriitură         10 – cursivă, permite o lectură ușoară
• Redactare      10 – foarte bună
• Traducere      10 – fără cusur
• Copertă           10– deși mi-ar fi plăcut mai mult una cartonată
• Goodreads      5/5 stele.

Dacă totuși vrei să ai cartea în bibliotecă, o poți comanda pe

Elefant, Libris sau Cartepedia.

Lectură plăcută!