… sau pentru cei care scriu despre cărțile pe care le citesc, oricum ar vrea să-și zică :).
Mai bine zis, vreau să vă lansez o provocare: să le recomandăm cititorilor câte o carte (una singură), cea mai bună pe care am citit-o fiecare dintre noi în 2017. Știu că am citit multe cărți bune și că nu e ușor să alegem un singur titlu, dar n-ar fi o provocare, dacă ar fi ceva ușor, nu? Și ca să fie treaba completă. mă gândesc să le spunem și ce carte ne-a dezamăgit în 2017 și de ce. E plină blogosfera de recomandări de cărți bune, dar cred că ar fi interesant să recomandăm cititorilor și ce cărți ar trebui să evite. După părerea noastră subiectivă, desigur. Până la urmă, fiecare decide ce carte citește și ce nu. Rămâne la alegerea voastră dacă vreți să argumentați ce două alegeri pe care le-ați făcut :).
Toate propunerile voastre, din secțiunea de comentarii, vor fi publicate într-un articol cu titlul „Cărțile lui 2017 – pro și contra”. Eu una sunt tare curioasă ce părere vor avea cititorii despre recomandările noastre.
Deci:
-
Ce carte ți-a plăcut cel mai mult dintre cele citite în 2017?
-
Ce carte te-a dezamăgit în 2017?
Fiecare blogger care decide să răspundă provocării este rugat să precizeze și numele blogului pe care scrie, eventual cu link (sper să nu aterizeze comentariul în spam din cauza link-ului, dar voi verifica).
Ar fi frumos să încep eu, nu?
1. Cartea care m-a impresionat cel mai tare este Cartea oglinzilor de E. O.Chirovici. Dacă n-ai ști cine a scris-o, n-ai ghici că e scrisă de un român, chiar dacă de unul care trăiește în altă țară și scrie în altă limbă. Și, în niciun caz, n-ai zice că e scrisă de un economist (știu ce spun, și eu sunt economistă la bază, cum le place unora să spună :)).
2. Cartea care m-a dezamăgit în 2017 este Testamentul lui Abraham de Igor Bergler. Mi-a plăcut mult Biblia pierdută, prima carte a autorului, așa că am avut, probabil, așteptări prea mari.
Acum aștept recomandările voastre :).
Cel mai mult mi-a plăcut „Spune-mi cine sunt” – Julia Navarro pentru că este o carte complexă, o poveste plină de răsturnări de situație și de suspans.
La capitolul dezamăgiri… As trece „Caleidoscopul inimilor” – Claire Contreras pentru că este o carte cliseica, previzibila.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc :)!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru puțin! Mereu e greu sa alegi o singura preferata. La dezamăgiri…stăteam mai bine :))) aveam vreo câteva candidate
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 Și eu la fel.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cea mai plăcută surpriză: Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman.
Cartea care m-a dezamăgit cel mai tare: Spovedania unui preot ateu de Ion Aion.
Eu scriu pe blogdeidei.ro 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc! N-am citit niciuna din ele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt eu chiar un Book Blogger, dar anul ce avtrecut am reușit sa citesc și eu câteva cărți. Și am două răspunsuri.
Mie mi-a plăcut tare mult „Oamenii fericiți citesc și beau cafea „. Atât de mult ca am cumpărat rapid și continuarea. Și următoare carte scrisa de autoare. Sunt superbe!
O mica dezamăgire am avut de la cartea” Ziua în care la capătul celălalt al iubirii nu a mai fost nimic”. Mă așteptam la altceva. Nu este chiar pe placul meu, poate fiindcă și autoarea m-a obișnuit cu alt stil.
Mulțumesc pentru ocazia de a expune gândurile 😉
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc pentru răspunsuri :).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Printre cele mai frumoase cartite anul trecut s-a remarcat: Privighetoarea – Kristin Hannah
Cartea care m-a dezamagit complet: Nisipuri mișcătoare – Malin Persson Giolito
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc :). N-am citit niciuna.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pot raspunde si eu?Nu scriu nicăieri,doar cate o părere în unele grupuri,dar imi place sa citesc foarte mult mult.
1) cartea pe care o recomand este Măștile fricii – Camelia Cavadia,o carte care pe mine m-a impresionat,care reflecta foarte mult situația multor familii din Romania si pe care o recomand tuturor.
2)In alta iubire – Flavius Simon ,cred ca ma asteptam la altceva,ori nu am inteles eu ce voia sa transmita autorul ,nu stiu…dar nu mi-a placut si am citit recenzii foarte tentate după ce am terminat-o eu.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc pentru recomandări :)! Oare de ce erau favorabile recenziile la cartea respectivă?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu stiu de Ce,nici nu mi-am batut capul.Am castigat-o la un concurs si eram curioasă,asa ca am citit-o.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar ca e greu sa aleg una singura la categoria cea mai buna carte a lui 2017, dar voi alege „Inocenta pacatului” de Marius Albert Negut. Este o carte deosebita, cu o poveste complexa, inspirata oarecum din realitatea romaneasca de dinainte si imediat dupa Revolutie.
La carti care m-au dezamagit in 2017 (si sunt cateva, desi putine), cel mai mult m-a dezamagit „O viata mai buna” de Anna Gavalda. Mi s-a parut prea statica, fara o actiune concreta.
Blogul meu este https://randurileevei.wordpress.com
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc pentru recomandări! Niciuna nu-mi era cunoscută :).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu drag! Poate ii veti oferi o sansa cartii lui Marius, chiar merita.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
1) Cartea care m-a impresionat cel mai mult a fost Origini de Dan Brown, pe care o asteptam cu multa nerabdare inca de cand am auzit ca va fi tradusa la noi. Mi-am expus impresiile pe larg pe site.
https://www.delicateseliterare.ro/origini-de-dan-brown-editura-rao/
2) Cartea care m-a dezamagit a fost Calendar Girl vol.4. Desi m-am bucurat ca Mia a avut un final fericit, gasindu-si fericirea si implinirea alaturi de persoana iubita, nu am inteles cruzimea autoarei fata de un personaj secundar – Gina DeLuca. Dupa ce ne-a descris cu lux de amanunte torturile fizice si psihice incredibile la care aceasta a fost supusa, nu ne-a mai dat niciun amanunt despre evolutia ei ulterioara, desi in epilog a facut o scurta trecere in revista a ceea ce s-a mai intamplat peste ani cu personajele cartii, pe Gina omitand-o insa complet.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Tocmai citesc Origini, îmi place mult. Nici nu mă așteptam la altceva de la Dan Brown. Mulțumesc :)!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Astept impresiile tale cu nerabdare!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cel mai mult mi-a plăcut „Spune-mi cine sunt” de Julia Navarro, o ficțiune istorică, extrem de complexă.
Cartea care m-a dezamăgit cel mai tare în 2017 a fost „Caleidoscopul inimilor”, care mi s-a părut o poveste extrem de puțin credibilă și ar mai fi „Înger și Demon. Începuturi”, din cauza editării deficitare a cărții.
http://sufletsicrampeie.blogspot.ro/2017/11/claire-contreras-caleidoscopul-inimilor.html
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Julia Navarro a mai fost pomenită aici. Trebuie să văd și eu ce e cu ea :). Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si mie imi place cum scrie,de exemplu are o carte :Confreria Sfântului Giulgiul,care aduce putin cu cele ale lui Dan Brown.
ApreciazăApreciază
Cartea care mi-a placut cel mai mult si pe care as dori-o ecranizata este Scanteile Atlantei (Embers o Atlanta) de Laurentiu M. Badea. Este in format digital.
Carti care sa ma dezamageasca nu am, dar am o politica: citesc maxim 25% si daca nu imi place, nu merg mai departe. Inainte aveam mania sa citesc pana la capat o carte, dar viata e scurta. Uneori, poate o carte nu este pe placul nostru, dar e pe placul altora, asa ca nu evit carti pe care altii le evita.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nici eu nu citesc dacă nu-mi place. Testamentul lui Abraham, pe care am indicat-o, e dintre cele abandonate. Deci, un titlu de carte abandonată anul trecut?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Silvia, ai carteea Scanteile Atlantidei? Eu am incercat s-o descarc si, desi era free, nu am reusit 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Grea provocare ai lansat 🙂! Au fost multe carti care mi-au placut, dar cea la care m-am gandit prima este “Sambata” de Ian McEwan.
Romanul care m-a dezamagit a fost “Cavalerii de smarald – Sub semnul stelei de foc” de Anne Roubillard. Eu scriu pe https://mybooks.blog/
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
O carte pe care am citit-o cu sufletul la gură a fost „Agonie și extaz” de Irving Stone. Acesta prezintă biografia marelui sculptor Michelangelo din copilărie până la sfârșitul vieții. O carte despre viata unui OM, un geniu care și-a depășit epoca, o personalitate care trăiește și în prezent prin creația sa.
Cartea de la care așteptam mai mult, după ce citisem despre ea în alte cărți a fost „Marele Gatsby” de Francis Scott Fitzgerald. Poate o să revin la ea vreodată să descopăr ce n-am reușit anul acesta.
https://notedecarte.wordpress.com/
ApreciazăApreciat de 3 persoane
„Agonie și extaz” mi-a plăcut și mie. „Marele Gatsby” nu prea tare :).
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nici mie nu prea mi-a placut Marele Gatsby.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte interesantă aceasta provocare, Dorina!
Deci… Cartea care mi-a plăcut, m-a uimit și m-a încântat în 2017 este Cheia iadului de Georgiana Sandu. Este un fantasy uimitor, complex si cu personaje foarte bine conturate.
Cartea care m-a dezamăgit în 2017…. aici câștiga Anna Todd cu volumul 5 din seria After și cu Nimic mai mult. Aceste doua cărți au fost una mai slaba decât cealaltă.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Scriu pe blogul http://justreadingmybooks.wordpress.com
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce bine că nu m-am apucat de Anna Todd :). Mulțumesc, Geo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu plăcere, Dorina. Primele 4 cărți ale Annei Todd sunt frumoase, apoi… nu au mai reușit sa se ridice la același nivel.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bună! O adevărată provocare ai lansat! Mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc, dar am ales cu sufletul, fără un strop de simț critic literar. Cea mai bună carte citită în 2017 a fost „Cel care mă așteaptă” (Parinoush Saniee). Pur și simplu mi-a exploatat întreaga empatie de care puteam da dovadă și m-a impresionat prin relatarea sacrificiilor pe care o mamă este în stare să le facă pentru binele familiei până la capătul vieții sale. Din păcate, trebuie să nominalizez și cartea care m-a dezamăgit cel mai mult, dar aici „câștigă” detașat Simone de Beauvoir cu „O moarte ușoară”, care descrie sec ultima lună din viața mamei ei, ca și cum ar fi o străină care o împovăra. Mulțumesc, Dorina, pentru provocare! Mi-a făcut plăcere să-mi revăd lista de lecturi din anul trecut. Un an minunat plin de împliniri și lecturi plăcute!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc! Un an plin de zile senine și cărți frumoase îți doresc! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am uitat să precizez că scriu pe https://personajedebasm.wordpress.com/ 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am citit multe carti ce mi-au placut mult in acest an, dar cred ca cea care mi-a oferit cel mai mult suspans si placere de a o citi este Identitati secrete, vol 2 din seria Alina Marinescu, de Monica Ramirez. Cartea care m-a dezamagit cel mai mult este De vorba cu Emma. Am 3 carti care m-au dezamagit anul acesta, dar De vorba cu Emma este de departea cea mai cea.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc :)!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ți-am spus deja și pe Facebook cât de tare mi se pare provocarea, nu? În fine, trecem peste entuziasmul ce mă cuprinde de fiecare dată când trebuie vorbesc despre cărți 🙂
Pentru mine cea mai bună carte a anului a fost, de departe, Cele patruzeci de legi ale iubirii – nu-i un roman siropos, cum poate ar crede unii. Romanul lui Elif Shafak e o carte mai mult filosofică, dar fără a fi plictisitoare – cred că „spirituală” ar fi un cuvânt mai potrivit. Romanul este scris pe două planuri: pe de-o parte o avem pe Ella care se îndrăgostește de autorul unui roman pe care îl citește, pe de alta îl avem pe poetul Rumi și pe dervișul Shams din Tarbiz (cel care l-a influențat pe cel dintâi într-atât încât a devenit una din personalitățile cele mai cunoscute ale lumii). Și-aș putea vorbi ore în șir despre această carte, dar tot nu aș putea să spun totul despre ea. Ce trebuie să știți voi e că este un roman despre toate formele iubirii și modul în care ea ne poate transforma.
La capitolul dezamăgiri literare o să trec romanul care m-a aruncat în reading slump: Mă numesc Salma. Promitea multe, dar mi s-a părut atât de lipsită de coerență (făceam niște salturi geografico-temporare de amețisem) încât am renunțat la ea.
Eh, și-acum pentru cei care nu mă știu, eu scriu pe: https://illusionsstreet.wordpress.com
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da! Am început și eu „Mă numesc Salma” acum vreo 3 ani și n-am putut s-o citesc până la capăt. Ai dreptate, te ia amețeala și nu mai înțelegi nimic. Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Eu îți mulțumesc pentru provocare 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ştiu dacă e cea mai frumoasă dar e cu siguranţă cea care m-a „lovit” cel mai puternic şi care m-a purtat prin ani şi m-a făcut să răscolesc prin mine: Ana Barton – Jurământ de rătăcire.
Despre ce şi de ce nu mi-a plăcut, nu am ce să scriu. Dacă o carte mă plictiseşte de la primele pagini… cu regret spun că nu o mai pot citi. Deci nu aş putea spune una 😳
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu nu citesc dacă nu-mi place. Așa a fost și cu Testamentul lui Abraham … am tras de mine,până n-am mai putut și am abandonat-o. Deci, un titlu de carte abandonată în 2017?
ApreciazăApreciază
Of, foarte grea sarcină, dar fie….
Non-ficține: Nu pot să spun că mi-a plăcut, subiectul în sine – războiul -, nu e unul care să „placă”, dar categoric pentru mine „Războiul care a pus capăt păcii. Drumul spre 1914” de Margaret MacMillan, a fost cartea anului, marcându-mă profund. Încă nu mă simt în stare să scriu despre ea. În ceea ce privește reversul, nu aș putea spune că afost o dezamăgire, dar categoric am avut așteptări cu mult mai mari de la „1939. Numărătoarea inversă. Europa înainte de Al Doilea Război Mondial” de Richard Overy.
Ficțiune: Probabil pe primul loc se află „Doar Dumnezeu și noi” de Michel Folco, pentru că nu credeam că voi putea râde cu atât de multă poftă pe seama unui subiect atât de serios precum pedeapsa capitală. Pentru că povestea și multele detalii istorice sunt absolut savuroase și pentru că în spatele hohotelor de râs se află multe lecții. Nu prea m-am întâlnit cu ficțiuni care să mă dezamăgească anul trecut dar mă așteptam la niște povestiri mai vesele și pline de mare, valuri și soare în volumul „Infamii mărunte” al grecului Panos Karnezis. M-am întâlnit în schimb cu sate grecești lipsite de șansă care mi-au amintit de satele distruse de comunism și universul lor lipsit de identitate. Am vrut lumină și am dat de beznă, să spun așa.
Eh, cam asta a fost! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc :)! Foarte interesant, nici nu mă așteptam la altceva.
ApreciazăApreciază
La prima intrebare, mereu raspund diferit. E dificil sa aleg doar una si raspunsul meu e influentat de starea de spirit si de unghiul din care privesc intrebarea. Acum o sa aleg Cand infloreste liliacul. Cartile despre razboi ma emotioneaza si aceasta imi va ramane pentru mult timp in minte. Dezamagirea a venit din partea cartii Ardoare. Aveam multe asteptari de la ea si acea poveste incalcita, nu m-a convins.
https://prefatadecarte.blogspot.ro
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! :). Cine a scris Ardoare? N-am auzit de cartea asta.
ApreciazăApreciază
E foarte greu de răspuns, mai ales la prima întrebare, având în vedere câte cărți frumoase și deosebite am citit anul acesta. O să aleg „Prințesa de hârtie ” de Erin Watt, primul volum din seria Familia Royal. O carte young-adult care m-a surprins peste așteptări.
La capitolul dezamăgiri, menționez Nemuritoarea Starling de Angela Corbett, o carte cu un subiect interesant, dar neexploatat la întregul lui potențial, după părerea mea. Și în plus, nu-mi plac triunghiurile amoroase.
Recenziile la ambele cărți la care am făcut referire sunt pe delicateseliterare.ro
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Oli! 🙂
ApreciazăApreciază
Cartea care mi-a plăcut: SECRETUL LIBERTĂȚII: DIAVOLUL PĂCĂLIT – NAPOLEON HILL, o carte extraordinară din punctul meu de vedere. Recenzia o puteți citi aici: http://www.ganduriledintrepagini.com/secretul-libertatii-diavolul-pacalit-napoleon-hill-recenzie/
Cartea care m-a dezamagit: „După ce te-am pierdut” – Jojo Moyes, mă așteptam mult mai mult de la ea după ce am citit: „înainte să te cunosc”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru mine cartea anului 2017 a fost Tetralogia lui Ferrante. La capitolul dezamăgiri aș nota Durerea e o făptură înaripată, a fost mult prea poetico-abstractă pentru gustul meu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc :)! Am Tetralogia pe lista de lecturi de ceva vreme, dar cumva i-a tot sărit rândul :).
ApreciazăApreciază
In 2017 am citit diferite genuri si am constat ca pe masura ce inaintez pretentiile mele cresc.
La prima intrebare recomand Mastile fricii de Camelia Cavadia, o carte surprinzatoare, reala, autentica si sincera. Subiectul este sensibil, dar se citeste foarte usor. Mi-a placut atat de mult incat am discutat despre ea inclusiv la Seara de carte Targoviste.
La nr. 2 se situeaza Tratament special-Inspectia (vol. 3). Asa cum am scris si in recenzia negativa de pe site, consider ca este o carte scrisa superficial, puerila si da, o pierdere de timp. Autoarele s-au pripit si au incheiat o trilogie cum nu se putea mai prost.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Mili! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
1. Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak – o carte genială!
2. Supraviețuitoarea de Alexandra Oliva – not for me!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Cos! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru nimic 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Soția plantatorului de ceai” de Dinah Jefferies a fost cea mai bună carte pe care am citit-o în 2017. Mi-au plăcut mult personajele. De asemenea, mi-a plăcut locul unde s-a desfăşurat acţiunea romanului.
„Milarepa” de Éric-Emmanuel Schmitt a fost cea mai slabă carte pe care am citit-o în 2017. Nu am înţeles acţiunea şi mesajul ei. Regret că mi-am pierdut timpul cu ea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! 🙂 Și mie mi-a plăcut mult „Soția plantatorului de ceai”.
ApreciazăApreciază
Lupta pentru cea mai faină carte citită în 2017 se dă între Măștile fricii, de Camelia Cavadia, și Diavoli fragili, de Radu Găvan. Cărți complexe, dureroase a naibii, pline de semnificații psihologice ascunse. Tare grea alegere!
Recenzii aici:
Măștile fricii, de Camelia Cavadia: https://serialreaders.com/blog/mastile-fricii-cartea-pe-care-o-traiesti-odata-cu-personajele/
Diavoli fragili, de Radu Găvan: https://patricialidia.ro/2017/06/23/diavoli-fragili/
Eu consider că nu există cărți slabe / proaste, doar cărți nepotrivite gustului fiecărui cititor. Am renunțat la preconcepții de un an de zile, de când am descoperit că fiecare carte are rolul ei în viața celor ce rezonează cu mesaju-i!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc! Și eu zic că nu există cărți slabe sau proaste, dar există, cu siguranță, cărți care te dezamăgesc, cel puțin la un moment dat. E o alegere subiectivă, evident. Deci? O carte care te-a dezamăgit anul trecut? Sunt născută în zodia Taurului, nu renunț ușor :)).
ApreciazăApreciază
Mie imi este greu sa aleg o singura carte pentru a spune care mi-a placut 😦
Am sa aleg totusi una care m-a impresionat si m-a surprins placut desi nu m-as fi asteptat la asta.: ”Zilele noastre care nu vor mai fi niciodata” de Cristina Nemerovschi
Cea care m-a dezamagit? In mod surprinzator este… Cartea oglinzilor. Nu mi s-a parut ca se ridica la nivelul laudelor avute peste tot. Poate nu am inteles-o eu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc :)!
ApreciazăApreciază