Belgravia de Julian Fellowes – recenzie

Despre autor:

Julian Fellowes (n.1949, Cairo) este un scriitor, actor, scenarist și regizor britanic. A urmat cursurile Ampleforth and Magdalene College din Cambridge.

A scris scenariul pentru Gosford Park (film care a câștigat premiul Oscar pentru scenariu original în 2002), pentru celebrul serial Downton Abbey , pe care l-a și regizat (serialul a câștigat 3 premii Emmy), dar și pentru The Tourist, cu Angelina Jolie și Johnny Depp.

A debutat cu mai multe romane de dragoste, semnate cu pseudonimul Rebecca Greville, iar cu numele lui a semnat romanele Snobs (Snobii – Nemira, 2009), Past Imperfect în 2009 și Belgravia (Nemira, 2017).

În prezent, locuiește în Anglia, împreună cu soția sa, Emma.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Nemira
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 456

Serialul Downton Abbey este unul dintre serialele mele preferate, așa că m-am bucurat mult când prietenii de la Libmag mi-au trimis Belgravia, ultimul roman scris de scenaristul serialului. Un roman cu secrete de familie, probleme de moștenire, intrigi, dorință de parvenire, copii nelegitimi (sau nu), povești de iubire, adulter și nu numai. Un roman prin care pătrundem în saloanele londoneze, dar și în subsolurile în care-și duc viața majordomii, menajerele, cameristele și alți servitori, subsoluri care au parte și ele de intrigile lor.

Să citești Belgravia e ca și cum te-ai uita la un serial cu 11 episoade, serial în care epoca victoriană – cu moravurile, prejudecățile, dar și cu farmecul ei – este adusă la viață de o serie de personaje interesante. Este un roman interesant, care ne prezintă legăturile dintre o familie de aristocrați londonezi și una de negustori proaspăt îmbogățiți, ambele familii având locuințe într-unul din cele mai selecte cartiere din Londra, Belgravia.

Povestea începe la Bruxelles, în iunie 1815, cu balul ducesei de Richmond, bal care începe practic într-un oraș în sărbătoare, aparent lipsit de griji și se termină într-unul care se pregătește de război. Napoleon înaintase prin Europa și bătălia de la Waterloo stătea să înceapă. Mulți dintre tinerii care dansaseră în seara balului și-au pierdut viața, lăsând în urma lor inimi frânte de domnișoare. Așa s-a întâmplat și cu vicontele Edmund Bellasis, care trăia o tainică poveste de dragoste cu Sophia Trenchard, fiica unui negustor proaspăt îmbogățit.

Povestea continuă peste 25 de ani, la Londra, cu familiile celor doi îndrăgostiți încă neconsolate de pierderea copiilor lor. Fiul ilegitim al Sophiei – așa cum credeau bunicii și chiar mama lui – a fost dat spre adopție reverendului Pope. Charles Pope apare pe neașteptate în viața celor două familii și dă (fără să fie măcar conștient de asta) peste cap planurile nepotului și moștenitorului contelui Brockenhurst și chiar a lui Oliver, unicul copil rămas în viață al familiei Trenchard.

Povestea se dovedește destul de complicată și nu aș dezvălui mai multe despre ea, ca să nu stric surpriza cititorilor, care pot afla totul de la cele două bunici ale lui Charles, Anne Trenchard și Caroline Brockenhurst, două personaje extrem de diferite, dar cu care poți ușor empatiza. Finalul este însă previzibil, la un moment dat.

Personajele

Toate personajele sunt foarte bine construite și chiar n-aș putea spune că am avut vreun personaj preferat. Mi-au plăcut totuși cele două bunici, Anne și Caroline, plus Maria Grey, o tânără care știe exact ce vrea și nu ezită să înfrunte lumea atunci când își găsește iubirea și nu mai vrea să se mărite cu John Bellasis, așa cum își dorea mama sa. Iar titlul de personaj nesuferit revine, fără îndoială, lui Oliver Trenchard, fiu nerecunoscător, soț înșelat și unchi intrigant.

Deși, o bună perioadă de timp, cartea pare să se concentreze pe generația mai vârstnică din cele două familii, până la urmă, tinerii au partea lor de poveste. Și chiar una consistentă.

O întrebare pentru cei care au citit cartea

Ce părere ai despre Susan Trenchard? Ai empatizat cu ea, ți-a fost milă sau crezi că e la fel de vinovată ca soțul ei de eșecul căsniciei lor?
Dacă ai fi scris tu cartea, cum ar fi fost finalul?

Recomandări

Merită s-o citești? Da, cu siguranță, mai ales dacă-ți plac romanele de ficțiune istorică. Sau dacă vrei să afli mai multe despre cum era viața londonezilor în epoca victoriană.
S-o cumperi? Da, e o carte bună, cu siguranță o să vrei s-o recitești.
S-o împrumuți? Nu e o idee prea bună, ar fi mai bine s-o ai în bibliotecă.