„Darul lui Serafim” de Simona Antonescu

Despre autoare:

Simona Antonescu (n.1969, Galați) a debutat cu romanul Fotograful curții regale (2014), pentru care a primit premiul de debut al Editurii Cartea Românească. A mai scris Darul lui Serafim și Hanul lui Manuc.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Polirom
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 248
ISBN: 978-973-23-3137-8

Am descoperit-o pe Simona Antonescu, o fascinantă povestitoare, citind cartea ei de debut, Fotograful curții regale, carte care mi-a plăcut atât de mult încât am continuat, aproape imediat – deși nu prea obișnuiesc să fac asta -, cu Hanul lui Manuc și, iată, cu Darul lui Serafim, carte pe care am primit-o chiar de la autoare, lucru care m-a bucurat mult și pentru care-i mulțumesc.

Darul lui Serafim reunește poveștile a trei personaje din Bucureștiul interbelic: Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai importanți industriași din România acelor vremuri, Aglăița Vlădoianu, studentă la Drept și fiică de  general și Eliza Moruzi Slătineanu, una dintre doamnele apreciate ale protipendadei bucureștene.

Ce pot avea în comun cele trei personaje, atât de diferite între ele? În afară de faptul că toți au o condiție socială privilegiată, îl mai au și pe Serafim, cerșetorul care-și făcuse adăpost în colțul Bisericii Amzei, la care fiecare dintre ei trece să-i lase câțiva bănuți, în speranța unui contract cu statul (Nick Malaxa), a unui premiu la un concurs de frumusețe (Aglăița) sau a însănătoșirii unuia dintre băieți (Eliza). Așa se face că firele celor trei povești se adună în pumnul lui Serafim, într-o seară ploioasă de Voivodenie (sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică), iar ghemul poveștilor se deșiră înapoi în timp.

Industriașul Malaxa vine la Serafim în drum spre Palatul Regal, unde intenționează să-i înmâneze regelui Carol al II-lea o servietă cu bani, chipurile pentru opere caritabile, Aglăița în drum spre Cercul Militar, unde se anunța câștigătoarea concursului „Miss România”, iar Eliza se îndrepta spre Spitalul Brâncovenesc, unde fiul ei, Luca, era operat de apendicită.

Prima poveste este scrisă pe un ton mai degrabă neutru, a doua, despre petrecerile și întrecerile tinerilor bucureșteni în Capitală și la Sinaia  – preferata mea dintre cele trei – este veselă și optimistă, iar ultima este dramatică, chiar neașteptat de tragică. Recunosc că nu mă așteptam la asta.

Cazino Sinaia – un loc de distracție pentru protipendada bucureșteană

3 motive să citești Darul lui Serafim:

1. Nicolae Malaxa – un personaj din manualul de istorie

Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai bogați oameni din România interbelică, este un personaj despre care tot ceea ce știam era de la lecțiile de istorie, adică destul de puțin. Din povestea Simonei Antonescu, chiar romanțată, am aflat că provine dintr-o familie de aromâni din Munții Pindului, emigrați în Moldova. A început cu o mică presă de ulei în Bârlad, apoi a devenit patronul Uzinelor Malaxa, de unde a ieșit prima locomotivă românească.

A fost respectat de angajații săi, datorită corectitudinii și actelor sale de caritate. Pe de altă parte, era o figură controversată, se afla în anturajul regelui Carol al II-lea și al Elenei Lupescu, cu care juca cărți până la primele ceasuri ale dimineții.

Nicolae Malaxa nu cunoștea nicio graniță.

Granițele înseamnă capăt de drum. Drumurile închise nu erau pe placul lui, și nu le lua în seamă marginile. Precum apa care nu se oprește în fața niciunui munte, ci îl ocolește și îl cercetează pe toate părțile, până când ajunge dincolo, Malaxa cerceta problema venind către ea din toate părțile, până când nimerea punctul slab. Nu găsea că este un drum anevoios. Încercările îi făceau plăcere și nereușitele îl îndârjeau și-l amuzau puțin. „Nu pe aici”, se ivea în mintea lui un gând. „Dar pe aici?”, ieșea la lumină imediat altul, gata pregătit de noi încercări.

2. O incursiune în Bucureștiul interbelic

Povestirile Simonei Antonescu prilejuiesc cititorului o incursiune în Bucureștiul interbelic, cu atmosfera sa boemă, chiar dacă marcată de criza financiară. Nu știu în ce măsură ea corespunde realității, dar pentru mine a fost o lectură foarte plăcută. Am regăsit Calea Victoriei, cu traficul său infernal, Lipscanii cu magazinele sale cu nume amuzante – croitoria Dama Elegantă, magazinul de stofe Papagal -, dar am aruncat o privire și la cursele de cai de pe Hipodrom, la ceaiurile dansante, la concursurile de frumusețe sau la partidele de cărți ale regelui și apropiaților săi sau ale familiei Moruzi Slătineanu.

3. Un concurs de frumusețe din 1932

Dacă vrei să afli cum se desfășura un concurs de frumusețe în perioada interbelică, povestea Aglăiței Vlădoianu e o ocazie foarte bună. Aglăița este fiică de general și studentă la Drept, îi place să se distreze, participă la întreceri sportive la București sau la Sinaia (și le câștigă adesea).

Juriul concursului Miss România este format din ministrul de externe, Alexandru Vaida-Voievod, directorul teatrului, Liviu Rebreanu, prințesa Cantacuzino și alte personalități ale epocii. Concursul are reguli foarte stricte, iar una dintre concurente a fost chiar descalificată pentru încălcarea lor.

O scenă amuzantă

Pe vremea când Malaxa avea o fabrică de ulei la Bârlad și trimitea marfa la București și la Constanța cu trenul, s-a întâmplat ca uleiul să nu fie gata până la momentul când trebuia să plece trenul de marfă. Malaxa a pus atunci un copil care păzea vacile pe câmpul din spatele fabricii să-și trimită animalele pe „linia de fier” și să nu le urnească de acolo până când a sosit în gară camionul încărcat cu butoaiele cu ulei ale domnului Malaxa.

Ce mi-a plăcut

  • personajele, unele reale, altele imaginare, dar cu siguranță, foarte interesante, care dau viață celor trei povestiri
  • scriitura captivantă, care te face să dai pagină după pagină, până la finalul (recunosc) neașteptat.

Evaluarea mea

  • Subiect           10 – interesant
  • Scriitură        10 – cursivă, captivantă
  • Redactare      10 – impecabilă
  • Copertă          10 – atrăgătoare, te îndeamnă să vrei să citești cartea
  • Goodreads      5/5 stele.

Aștept cu nerăbdare următoarea poveste fascinantă ieșită din condeiul tastatura Simonei Antonescu. Până atunci, îți recomand să citești Darul lui Serafim, nu vei regreta.

Lectură plăcută!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s