„Bastarda Istanbulului” de Elif Shafak

Despre autoare:

Elif Shafak (n.1971) este una dintre cele mai apreciate scriitoare de origine turcă. Poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Polirom
Data apariției: Aprilie 2016
Format: 130/200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 376
ISBN: 978-973-46-6073-5

Bastarda Istanbulului este o carte despre identitate națională, despre toleranță și intoleranță, despre memorie și uitare, despre trecut și viitor, despre iubire și ură, dar, mai presus de toate, este o carte despre Istanbul. Marele oraș, împărțit între două continente, devine el însuși un personaj în roman, iar cartea se transformă într-o veritabilă declarație de dragoste a autoarei pentru Istanbul.

Istanbulul pare un oraș sfâșiat între trecut și viitor, între mentalități conservatoare și cosmopolite, mai degrabă un amalgam de orașe decât un oraș în sine.

Complexitatea orașului este reprezentată foarte bine de cele 7 membre ale familiei Kazanci, care trăiesc împreună într-un Konak, cândva opulent, azi ceva mai modest: străbunica (vitregă), bunica, 4 mătuși (una fiind, de fapt, mamă) și o adolescentă. Niciun bărbat în familia Kazanci, singurul care a supraviețuit, a fost trimis în America, în speranța că va scăpa de blestemul care pare să apese asupra bărbaților din familie, care mureau toți înainte de vreme. Foarte interesante toate cele 7 personaje, mai ales mătușile, care, deși surori, nu puteau fi mai diferite între ele.

Asya Kazanci, este o adolescentă rebelă, îi spune mamei sale mătușa Zeliha, nu știe cine este tatăl ei, dar nici nu pare prea dornică să afle prea multe despre trecutul său. Îi place muzica lui Johnny Cash, fumează, își petrece timpul în cafeneaua Kundera, în compania unor personaje excentrice și îi place s-o enerveze pe mama ei.

Dincolo de ocean, în America, Armanoush Tchakhmakhchian, este o tânără armeană americană, care-și împarte viața între Arizona, unde trăiește împreună cu mama sa, recăsătorită cu un turc și San Francisco, unde locuiește tatăl său și numeroasa sa familie armeană. Armanoush este o cititoare pasionată (nu e de mirare că a devenit repede personajul meu preferat) și își petrece timpul dialogând cu alți armeni într-o cafenea virtuală, Cafe Constantinopolis.

Autoarea pendulează între trecut și prezent, între Turcia și America și ne spune poveștile de viață ale personajelor, povești care par să nu aibă nicio legătură între ele, dar care, la sfârșit se reunesc, într-un mod neașteptat, aș zice.

Dincolo de toate, Bastarda Istanbulului este o carte despre mâncare. Papilele gustative și olfactive ale gurmanzilor vor fi satisfăcute de cantitatea și varietatea impresionantă de mâncăruri turcești și armenești. Cele două bucătării par să fie foarte asemănătoare, nici nu e de mirare, având în vedere secolele de coexistență.

„Meniul din seara aia îi părea minunat de cunoscut. Pe lângă un pui uriaș, mai erau supă de iaurt, kaniyarik, pilaki, kadin budu kofteler rămase din ajun, turșu, corek făcut în ziua aia, un borcan de ayran și, o, da, ardei umpluți.”

Poți obosi doar citind meniul, darmite să mai și mânânci toate mâncărurile astea la o singură masă :).

Dacă cina era un eveniment la care membrii familiei se sincronizau perfect, micul dejun rămânea așezat pe masă mai bine de trei ore și „semăna cu un tren de dimineață care oprea în diverse gări, unde se urcau de fiecare dată noi călători, iar alții coborau”.

Mi-a plăcut că fiecare capitol al cărții (mai puțin ultimul) are ca titlu un ingredient culinar folosit la prepararea unui desert, ashure – scorțișoară, vanilie, stafide aurii, sâmburi de rodie, apă de trandafiri, etc. Ultimul capitol are titlul Cianură de potasiu, tot un fel de „ingredient”, nefast, adăugat în desert pentru a curma viața unuia dintre personaje.

Unii citesc cartea ca pe una despre identitate naţională, căutarea identităţii proprii, conflictul armeano-turc, relaţii de familie şi câte altele. Pentru mine, Bastarda Istanbulului a fost, înainte de toate,un regal gastronomic.

O scenă amuzantă

Este legată tot de mâncare, mai exact de meniul de la restaurantul Fereastra oblică din San Francisco, un fel de depozit cu tavane înalte, decorat în stil Art Deco. Fiecare fel de mâncare de la restaurant era modelat astfel încât să reprezinte o pictură abstractă impresionistă. Cum ar fi Târfa oarbă de Francesco Boretti sau Fără titlu de Mark Rothko. Ce zici, te-ai încumeta să devorezi un tartar de ton sub forma unei picturi?

Ce mi-a plăcut

  • cartea este o desfătare pentru ochi, urechi și nas – poți să vezi orașul vibrând, să-i auzi muzica și să-i adulmeci aromele
  • meticulozitatea și grija pentru detalii (inclusiv vestimentare) cu care autoarea își construiește personajele.

Evaluarea mea

  • Subiect            9 – interesant
  • Scriitură        10cursivă, permite o lectură ușoară
  • Redactare      10fără greșeală
  • Traducere      10fără cusur
  • Copertă           7se putea mult mai bine
  • Goodreads      4/5 stele.

O carte scrisă cu vervă și, pe alocuri, cu umor, o carte care te va surprinde, dar te va și șoca la un moment dat. O să-ți mai spun doar că Elif Shafak risca trei luni de închisoare pentru că a scris-o. Un motiv în plus să-ți stârnesc curiozitatea, nu?

Poți comanda cartea pe Libmag.ro (unde, apropo, găsești multe titluri interesante, la un preț foarte bun).

Lectură plăcută!

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;„Bastarda Istanbulului” de Elif Shafak&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s