Ultima romantică. Biografia reginei Maria de Hannah Pakula

Despre autoare:

Hannah Pakula (n.1933, Omaha, Statele Unite ale Americii) este autoarea biografiilor a trei personaje istorice feminine: regina Maria a României, împărăteasa Frederick a Germaniei (fiica reginei Victoria) și împărăteasa chineză Chiang Kai-shek. A studiat la Wellesley College, la Sorbona și la Southern Methodist University. A scris articole epntru mai multe ziare și reviste, cum ar fi Vanity Fair, Los Angeles Times sau New York Times.

A rămas văduvă la 35 de ani, apoi s-a căsătorit cu producătorul de film Alan J. Pakula, care a murit într-un accident de mașină în 1998.

Hannah Pakula a fost decorată cu medalia Eleanor Roosevelt Val-Kill pentru drepturile omului.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Editura Curtea Veche
Format: 210×150
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 516
ISBN: 978-606-588-981-1

Ultima romantică, e cea mai bună biografie pe care am citit-o până acum. Și îmi place să citesc biografii, așa că, până acum, s-au adunat câteva pe lista mea de lecturi.

Deși titlul te-ar putea duce cu gândul la o carte de tip chic-lit, o poveste siropoasă despre viața unei regine, o să descoperi, în schimb, o carte foarte bine documentată și scrisă cu multă acuratețe dar și într-un stil accesibil. Documentarea a presupus din partea autoarei ani de studii și cercetări, parcurgerea a mii de pagini – scrisori ale reginei, file de jurnal, alte documente aflate în diverse arhive, cărți – și a avut ca rezultat reconstituirea vieții uneia dintre personalitățile interesante ale începutului de secol XX.

Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea, s-a căsătorit la 17 ani cu Ferdinand de Hohenzollern, principele moștenitor al României, o țară îndepărtată și despre care Missy, cum i se spunea tinerei mirese, știa prea puțin.

Castelul Peleș – reședința de vară a suveranilor români

Odată ajunsă în țara ei adoptivă, Missy este nevoită să se adapteze rigorilor impuse la curtea regală română de către rigidul rege Carol I, la început în lipsa reginei Elisabeta, aflată în Germania, într-un exil de doi ani. Nici după întoarcerea reginei, lucrurile nu au stat mai bine pentru tânăra principesă. Treptat, Maria a învățat să-și iubească țara și a descoperit că poate juca un rol important în viața politică și socială a acesteia. Lucru care s-a și întâmplat, în timpul Primului Război Mondial și a negocierilor care i-au urmat dar și pe scenă politică internă din România, destul de agitată (și) la vremea aceea.

Hannah Pakula deschide larg ușile reședințelor regale și ne lasă să aruncăm o privire la ceea ce se întâmpla dincolo de ele. Descoperim astfel în regina Maria un personaj fascinant, o femeie sensibilă, delicată, frumoasă, cu simț artistic, dar și vanitoasă peste măsură și cu simț critic excesiv. Printre „victimele” condeiului ei ascuțit s-au numărat soacra ei, principesa Antonia, regina Elisabeta a României, președintele american Woodrow Wilson, ca să nu mai vorbim de Nando, soțul său și de copiii lor. Chiar despărțită timpuriu de familia ei, Maria a rămas puternic atașată de mama, ducesa de Coburg și de surorile ei, în special de Victoria Melita (Ducky).

Maria a descoperit imediat după nuntă că Nando nu este tocmai bărbatul romantic la care a visat, pe care îl caută în alte prezențe masculine din viața ei: Zizi Lambrino, Waldorf Astor, Joe Boyle și, cel mai important, prietenul și sfătuitorul ei de-o viață, prințul Barbu Știrbei.

Ce-ar fi fost Maria dacă n-ar fi fost regină? Citind despre grija cu care și-a decorat reședințele, fie că e vorba de Cotroceni, Pelișor, Bran, Balcic sau Copăceni, cred că i-ar fi plăcut să fie decoratoare de interioare. Gustul ei pentru frumos, deși cam excentric, și pasiunea cu care colecționa obiecte decorative, inclusiv din călătoriile ei, ar fi făcut-o să aibă mare succes.

Dacă n-ar fi fost nici decoratoare de interioare, judecând după aparițiile publice teatrale ale reginei, ar fi fost un veritabil star de cinema. Pornind de la îmbrăcămintea spectaculoasă, bijuteriile fabuloase și continuând cu trenul cu care călătorea sau locurile pe care le vizita, totul era planificat cu cea mai mare grijă.

Toată viața ei, regina Maria a fost o călătoare neobosită. În afară de vizitele pe care le făcea membrilor familiei sale răspândiți prin toată Europa (Anglia, Germania, Franța, Italia, Iugoslavia, Austria, Rusia), pașii au purtat-o și spre Maroc, Egipt sau Statele Unite. Cred că ar fi fost un excelent blogger de travel, mai ales că îi plăcea mult să scrie. Glumesc, desigur (nu te grăbi să te încrunți :)), dar cred că și autoarea a dorit să dea reginei o dimensiune umană, din moment ce ne-a înfățișat-o cu calități și slăbiciuni, cu lumini, dar și cu umbre.

Prietenii de la Târgul cărții mi-au trimis cartea și eu am citit-o cu mare plăcere, mai ales că toamna asta frumoasă, veritabilă vară indiană, mi-a permis să citesc mult timp afară. Și cred că nu puteam face o alegere mai bună decât Ultima romantică.