Soția plantatorului de ceai de Dinah Jefferies – recenzie

Despre autoare:

Dinah Jefferies (n.1948, Malaysia) este o scriitoare britanică. La vârsta de 8 ani, după ce țara în care s-a născut și-a dobândit independența, familia sa s-a mutat în Anglia. A studiat la Birmingham College of Art și, mai târziu, literatura engleză la University of Ulster.

A călătorit mult, a trăit într-o comunitate mică de rockeri și a lucrat ca au-pair pentru o contesă italiană, ca profesor și ca artist. A publicat 4 romane (traduse în peste 25 de limbi), povestiri și articole în presă.

A locuit 5 ani într-un sat din nordul Andaluziei și acum locuiește în Gloucestershire, Anglia, împreună cu soțul său.

Despre carte:

Soția plantatorului de ceai este o fascinantă poveste de dragoste, care poate fi încadrată cu ușurință în tiparele unui roman clasic, dar scrisă într-un limbaj care se adresează categoric cititorului contemporan. Mi-a adus aminte de Torente de Marie-Anne Desmarest, mai exact de primul volum din această saga.

Prologul cărții, în care protagoniști sunt o tânără femeie și bebelușul ei, te face curios încă de la început și, mai mult decât atât, te intrigă. Povestea are și câteva elemente gotice, foarte bine integrate în acțiune.

Gwendolyn, o tânără englezoaică proaspăt căsătorită cu Laurence Hooper, un prosper plantator de ceai din Ceylon (actuala Sri Lanka), sosește în noua sa patrie plină de speranțe pentru viața care o așteaptă. Încă de la început, cititorul este transportat într-o atmosferă luxuriantă, plină de culori, sunete și miresme. O adevărată simfonie orientală a simțurilor, dacă pot spune așa.

sri-lanka

Numai că lucrurile nu se întâmplă cum se aștepta tânăra Gwen. Deși trăiesc pasionale momente de dragoste, soțul ei pare distant, înstrăinat și preocupat mai mult de afaceri decât de proaspăta sa soție. Laurence pare copleșit de amintirea primei lui soții și a băiatului lor, amândoi morți în condiții misterioase. În plus, Gwen este măcinată de gelozie și îl bănuielte pe soțul ei că ar avea o aventură cu Christina Bradshaw, o americancă excentrică. Gwen se străduiește să fie o soție bună și să se adapteze vieții într-o comunitate în care sunt nevoiți să conviețuiască europeni, tamili indieni și singalezi, o comunitate marcată de prejudecăți rasiale și de tulburări etnice.

Viața lui Gwen ia o turnură dramatică în momentul în care dă naștere gemenilor, Hugh și Liyoni. Greu de povestit ce se întâmplă mai departe, fiindcă nu prea pot evita spoilerele, așa că o să mă opresc aici cu acțiunea romanului și o să-ți recomand să citești cartea ca să afli ce s-a mai întâmplat.

sri-lanka

Personajele

Sunt foarte bine construite și dau consistență poveștii.

Gwendolyn, tânăra soție englezoaică, este un personaj slab, nu are curaj să-i înfrunte pe cei care îi sunt ostili, plină de temeri și angoase. Nu prea comunică cu soțul ei, așa încât lucrurile se complică pe măsură ce trece timpul. Nu mi-a plăcut prea mult personajul, trebuie să recunosc :).

Laurence, plantatorul de ceai, se căsătorește cu Gwen, după ce Caroline, prima sa soție, a murit și odată cu ea și copilul lor. O iubește pe Gwen, dar nu prea se pricepe să i-o arate, exceptând momentele pasionale de dragoste. Se comportă cel mai adesea ciudat, pare că are ceva de ascuns și este incapabil să reziste solicitărilor din ce în ce mai absurde ale surorii sale, Verity.

Fran, verișoara lui Gwen, este o tânără englezoaică amuzantă, plină de viață, căreia îi place să se distreze. Aflată în vizită în Ceylon, își pierde în mod misterios brățara cu talismane, brățară recuperată de Gwen, după mult timp, dintr-un magazin de bijuterii din Colombo. Un mister despre care credeam că o să dea naștere la niște întâmplări interesante. Dar nu a fost să fie, din păcate. Fran e personajul meu preferat și mi-ar fi plăcut să apară mai mult în roman.

Savi Ravasinghe, un pictor singalez, care apare încă de la începutul acțiunii, când o cunoaște pe Gwen, proaspăt debarcată în Ceylon. Este un personaj interesant, care apare din când în când, apoi dispare brusc și se comportă de parcă ar avea ceva important de ascuns.

Verity, sora lui Laurence, este personajul enervat al romanului. Ea pare incapabilă să se despartă de fratele ei, care o găzduiește și îi plătește o pensie viageră. Mai mult decât atât, pare că a dezvoltat o obsesie bolnăvicioasă pentru Laurence, așa că este geloasă pe soția lui și îi face adesea viața un coșmar.

Naveena, bătrâna ayah, este o singaleză care trăiește de o viață pe moșia Hooper, a avut grijă de copiii familiei și devine confidenta lui Gwen, singura persoană în care poate avea încredere. Pare un personaj misterios, aveam tot timpul senzația că pune ceva la cale. Mi-a plăcut Naveena, a fost un personaj interesant.

sri-lanka

Plusuri

  • descrierea colorată și sugestivă a locurilor, care te fac să simți că trăiești acolo
  • subiectul: o poveste de dragoste, într-un cadru exotic
  • personajele.

Soția plantatorului de ceai este, cu siguranță, o carte bună pe care nu m-am grăbit s-o citesc, ca să am parte cât mai mult de o lectură agreabilă, fiind, în același timp, nerăbdătoare să dau paginile, ca să aflu ce s-a mai întâmplat.

Scurtă istorie a ceaiului

La început, ceaiul era o infuzie de frunze uscate, muguri, flori și tufișuri veșnic verzi, numite Camellia Sinensis, care creșteau în jungla din Himalaya de est, unde astăzi este granite dintre India și China. Oamenii foloseau ceaiul atât ca sursă de hrană, cât și ca medicament, înainte ca acesta să devină o băutură.

Legenda spune că prima ceașcă de ceai a fost preparată, involuntar, de împăratul Shen Nung care a fiert apă de băut și, cum stătea lângă un tufiș de ceai sălbatic, vântul a dus câteva frunze de ceai în ceașca împăratului.

Siddhartha Gautama, cunoscut sub numele de Buddha, a considerat consumul de ceai util în scopuri de meditație, iar Lao-tzu, fondatorul taoismului, credea că este esențial ca elixir al vieții.

Ceaiul a pornit prin lume de-a lungul Drumului Mătăsii, împreună cu alte articole, iar comerțul cu ceai a devenit tot mai prosper. Apariția ceaiului a permis purificarea apei de băut, așa că prevalența bolilor cauzate de apă a scăzut, reducând mult și mortalitatea infantilă. În Europa, oamenii purificau apa transformând-o în bere și pe care o consumau apoi, cu mic, cu mare (evident mult mai slabă decât cea pe care o consumăm noi azi).

Impactul economic al ceaiului a fost atât de mare încât a început să fie folosit ca monedă de schimb. Prima taxa pe ceai a fost instituită în China, anul 780, în timpul dinastiei Tang.

Degustarea și aprecierea ceaiului a devenit o modalitate foarte populară de petrecere a timpului liber, iar unii au devenit atât de buni cunoscători încât erau capabil să determine râul din care provine apa cu care s-a făcut ceaiul respectiv. Atât de important devenise ceaiul încât împăratului i se plătea anual un tribut în ceaiuri speciale.

Ceaiul devenise o modalitate de reîmprospătare spirituală și corporală, așa încât a apărut ideea unei ceremonii a ceaiului, ceremonie care a atins apogeul în secolul al XVII-lea, în Japonia, secol de mare importanță în evoluția consumului de ceai. Un medic german credea că beneficiile pentru sănătate ale ceaiului sunt mai mari decât efectele negative, în timp ce un medic olandez credea că zahărul adăugat în ceai este dăunător. În 1660, europenii au început, în schimb, să adauge lapte în ceai. Până în secolul al XVII-lea, ceaiul a rămas o băutură de lux, fiind eclipsat de cafea, care era de cinci ori mai ieftină.

La curtea engleză, ceaiul a fost introdus de Catherine de Braganza, soția regelui Charles al II-lea și se servea în cupe de mărimea unui degetar.

În 1717, Thomas Twinning, proprietarul unei cafenele londoneze, a deschis alături un magazine unde vindea ceai la ceașcă femeilor. În vremea aceea, femeile nu puteau cumpăra ceai la ceașcă în cafenelele exclusive masculine. Ceștile de porțelan importate din China și Japonia au început să fie folosite de familia regală și în grădinile de ceai londoneze.

În timpul Revoluției Industriale, ceaiul a devenit băutura muncitorilor care lucrau în noile fabric și care primeau pauze de ceai (precursoarele pauzelor de cafea de azi). Cazurile de dizenterie au scăzut drastic în 1730, așa încât în acsele britanicilor au început să apară tot mai multe servicii și ustensile pentru servirea ceaiului.

În perioada războaielor opiului, comerțul dintre Marea Britanie și China a cunsocut o mare scădere, iar importul de ceai a devenit o problemă. Asta până când, britanicii au învățat cum să îngrijească arbuștii de ceai și cum să pregătească frunzele pentru ceai. De aici și până la transplatarea arbuștilor de ceai din China în Marea Britanie nu a mai fost decât un pas, făcut în 1838. Până în 1859, britanicii s-au reorientat către India pentru importul de ceai.

Povestea ceaiului reflectă întinderea și puterea Imperiului britanic, iar Marea Britanie a rămas o națiune de băutori de ceai, chiar dacă zilele imperiului au apus demult.

 Cartea poate fi comandată AICI sau AICI.

Lectură plăcută!

∗ Articolul conține link-uri de marketing afiliat. Dacă achiziționați cartea dintr-una din sursele recomandate, voi plătiți același preț, iar eu primesc un mic comision. Fapt pentru care vă foarte mulțumesc!

36 de gânduri despre &8222;Soția plantatorului de ceai de Dinah Jefferies – recenzie&8221;

  1. O recenzie minunata ai scris, Dorina. Mi-a placut foarte mult acest roman si l-am recomandat si profesoarei mele de romana. Este un roman exotic si usor de citit, o calatorie draguta in Ceylon. Lecturi placute in continuare!

    Apreciat de 2 persoane

      1. I-a placut mult, notandu-o cu 4 stelute pe goodreads. A spus ceva de genul (in momentul cand era pe la jumatatea cartii) : „Imi place cartea aceasta, pentru ca nu pot sa intuiesc ce se va intampla in continuare”.

        Apreciat de 2 persoane

  2. Nu am citit-o, asadar ma bazez pe ce ai scris tu si pe ce am mai aflat eu si cred ca ar fi interesanta (pentru mine) de citit. Daca iti plac decorurile exotice, iti pot recomanda literatura sud-americana pentru lecturi viitoare? Are ceva inedit, depinde si de autori.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Am vazut aceasta carte in blogosfera, dar e prima data cand citesc impresiile unui cititor despre ea. In timp ce citeam cum ca sotul se gandea la fosta sotie, gandul meu a zburat la romanul Rebecca – Daphne Du Maurier. Banuiesc ca Sotia plantatorului este mai luminoasa, spre deosebire de Rebecca.

    Apreciat de 2 persoane

  4. Am cumparat cartea si pe baza recenziilor aparute aici. Desi intentionam sa o citesc in tren (Bucuresti-Sighisoara, drum lung, trebuie sa iti umpli timpul cu ceva), am cedat tentatiei si am „devorat-o” intr-o zi si jumatate. Sfarsitul m-a surprins, dintre toate variantele, era cel la care nu ma gandisem. O lectura placuta, pe care o recomand!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Geo Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.