„Cartea clanului din Baltimore” de Joel Dicker

Despre autor:

Joël Dicker (n. 1985, Geneva) este un scriitor elvețian, despre care  poți citi mai multe aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2016 de Trei
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 488
ISBN: 978-606-719-760-0

Cred că toți fanii lui Dicker au așteptat cu nerăbdare să citească al doilea său roman, Cartea clanului din Baltimore. Ce mai nedumerit dar recunosc că m-a și amuzat este că unii, se pare că nu puțini la număr s-au grăbit să „dea cu ea de pământ”, spunând că e o carte mediocră și că nu se ridică, în niciun caz, la nivelul primului roman, Adevărul despre cazul Harry Quebert.

cartea-clanului-din-baltimore

Din punctul meu de vedere, cele două cărți au destul de multe în comun: alternanța între mai multe repere temporale, ritm alert, enigme anunțate încă de la începutul cărții, ca să nu mai vorbim de personajul principal și naratorul cărții, scriitorul Marcus Goldman.

Cartea clanului din Baltimore este o saga de familie, care prezintă povestea unei familii americane în care cei doi frați Goldman, Nathan și Saul, pornesc în viață pe drumuri diferite și își întemeiază propriile familii. Familia lui Nathan aparține clasei mijlocii și trăiește într-o locuință modestă în Montclair, New Jersey. Saul se realizează financiar, devine un avocat celebru și locuiește, împreună cu familia sa, într-o casă luxoasă din Baltimore. Mi s-a părut amuzant că cele două ramuri ale familiei Goldman împrumutaseră numele localității lor, așadar li se spunea Montclairii și Baltimorii.

Fiecare dintre cele două familii au câte un fiu, Montclairii pe Marcus, iat Baltimorii pe Hillel, născuți la câteva luni distanță. În familia Baltimorilor apare însă un alt băiat, Woody, pe care Saul și Anita practic îl adoptă și care crește împreună cu Hillel, un băiat inteligent, dar firav, pe care îl proteja de câte ori era nevoie.

Marcus este fascinat de viața pe care o duc Baltimorii și își petrece mult timp împreună cu verii săi în Baltimore sau la casele de vacanță ale acestora din Florida sau din Hamptons. Cei trei își ziceau Banda Goldmanilor și trăiau o copilărie și, mai apoi, o adolescență fericită, fără să bănuiască Drama care avea să se întâmple. Drama cu D, fiindcă așa este anunțată ea de către narator, încă de la începutul romanului și de mai multe ori pe parcurs până avea să se întâmple. De fapt este anunțată de atât de multe ori încât, la un moment dat, îmi spuneam „Hai odată cu Drama aia, că nu mai am răbdare!”.

De fapt, n-a fost o singură dramă, ci mai multe, moartea unui adolescent, un accident mortal, o crimă și două sinucideri.

Cei trei membri ai Bandei Goldmanilor sunt foarte atașati unul de celălalt, doar că această „complicitate” a lor avea să se dovedească, până la urmă, efemeră. Băieții au crescut, orgoliile odată cu ei, iar invidia avea să ia locul atașamentului unul față de celălalt. Iubirea pentru aceeași fată, Alexandra Neville, avea să contribuie și ea la distrugerea eșafodajului pe care părea să fie clădită prietenia lor. Apropo de Alexandra Neville, oricât am încercat, n-am reușit s-o înțeleg

Romanul începe promițător, cu un îndemn din partea naratorului „Dacă vă pică în mână această carte, vă rog, citiți-o” și cu anunțarea Dramei care urma să se petreacă. Totuși prima jumătate decurge destul de lent, cu multe vacanțe și week-end-uri ale celor trei băieți, care devin repetitive și, astfel puțin obositoare. Situația se schimbă în partea a doua, când evenimentele se precipită, ca și când autorul și-ar fi dat seama brusc că mai sunt multe de spus și ar fi cazul să apese puțin pe accelerație :).

O scenă amuzantă într-un roman dramatic

Am râs mult când am citit scena în care Hillel îl descoperă pe directorul liceului în care învăța într-o ipostază compromițătoare cu profesoară dar mai ales de felul în care directorul încearcă să-i explice elevului Hillel cum se face că, deși își iubeste mult soția, simte nevoia să joace „jocul cu bătaia la fund” cu doamna Chariot în redacția ziarului școlii. Dialogul celor doi este savuros.

Plusuri

  • un roman bine scris, într-un limbaj accesibil oricărui cititor
  • foarte bine surprinse și redate trăirile celor trei adolescenți, în toată complexitatea lor: prietenie, dragoste, orgolii nemăsurate, ambiție, invidie, pasiune
  • ritmul alert al acțiunii, care te ține cu sufletul la gură, ami ales în partea a doua a romanului.

Minusuri

  • alternarea, uneori prea abruptă, a planurilor temporale
  • tărăgănarea din prima parte, care a dus la lungirea inutilă a cărții – câteva zeci de pagini puteau lipsi fără probleme.

Recomandări

  • celor cărora le place să citească o saga de familie
  • cei care apreciază filmele americane de acțiune – citind cartea îți poți imagina ușor că te uiți la un film
  • adolescenților și celor pasionați de literatura young-adult
  • fanilor lui Joel Dicker, un scriitor despre care sunt sigură că mai are multe de spus scris.

Cartea poate fi comandată AICI.

Lectură plăcută!

Anunțuri

31 de gânduri despre &8222;„Cartea clanului din Baltimore” de Joel Dicker&8221;

  1. Eu, probabil, sunt printre putini carora nu le-a placut romanul Adevărul despre cazul Harry Quebert. Mi-ar fi placut mai mult dialog….Clanul Baltimore suna bine, pare sa aiba toate ingredientele necesare sa fie un succes, dar ptr ca ma tem ca este scrisa in acelasi fel cu Adevarul… nu cred ca va ajunge foarte curand pe lista mea de lecturi.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s