„Cartea oglinzilor” de Eugen Ovidiu Chirovici

Despre autor:

Eugen Ovidiu Chirovici (n.1964, Făgăraș) este un economist, jurnalist și scriitor român, stabilit în Marea Britanie. A studiat la Academia de Studii Economice  București și la University of Glasgow.

A debutat în 1989, cu proză scurtă, în reviste literare. A scris peste 1000 de articole în presa din România și din străinătate, cărți de eseistică și istorie economică și romane. Cartea oglinzilor, ultimul său roman, s-a bucurat de mare succes încă de la apariție și drepturile de editare au fost vândute în peste 38 de țări. Asta e ceva pentru un autor român, nu? Sunt curioasă ce părere are Igor Bergler despre asta :).

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de RAO
Tip copertă: Cartonată, supracopertă
Număr pagini: 307

cartea-oglinzilor

Cartea oglinzilor are toate ingredientele care să facă din ea o carte care să-mi placă mult: o crimă în mediul academic de la Princeton, un manuscris misterios care pare să reconstituie o crimă petrecută în urmă cu aproape trei decenii, personaje care nu sunt ce par a fi. Unde mai pui că e scrisă de un autor român în limba engleză. Deși așteptările mele erau mari, trebuie să recunosc că romanul le-a îndeplinit, ba aș spune chiar că le-a depășit cu brio. E cu totul altceva față de A doua moarte, prima carte a lui Chirovici pe care am citit-o și care n-a prea fost pe placul meu, deși avea ingredientele necesare. Cartea oglinzilor e, însă, cu totul altceva.

Povestea începe cu manuscris pe care un agent literar îl primește de la un necunoscut, Richard Flynn. Manuscrisul era o parte dintr-un roman despre care autorul lui promitea să dezvăluie misterul unei crime petrecute la Princeton cu mult timp în urmă. Când Peter Katz, agentul literar, încearcă să ia legătura cu Richard Flynn, descoperă că acesta a murit, fiind suferind de cancer.

Investigația este preluată de un ziarist, John Keller, care încearcă să dezlege misterul, dar pare să se încurce mai mult în el, fiindcă, încercând să stea de vorbă cu cei implicați, fiecare pare să povestească altceva. Fapt care-l demoralizează și îl determină să abandoneze ancheta jurnalistică.

Ștafeta este preluată însă de Roy Freeman, un polițist pensionar, care anchetase crima în momentul producerii ei, fără să descopere însă cine l-a ucis pe Joseph Wieder.

„Încercam, de asemenea, să dau consistență tuturor acestor persnaje pe care investigația mea le adusese din trecut, dar ele rămâneau umbre fără contur real, rătăcite pentru totdeauna în interiorul unei povești căreia nu-i deslușeam nici începutul, nici sfârșitul și nici semnificația. Aveam în fața mea un puzzle ale cărui piese nu se potriveau una cu cealaltă.”

Un puzzle cu piese care par să nu se potrivească și căruia cei trei, Katz, Keller și Freeman, încearcă să-i dea de capăt. Celor trei li se alătură, desigur, cititorul, care intră și el în acest joc al minții.

Mi-a plăcut că romanul are trei părți, fiecare povestită de un alt personaj. Cei trei nu sunt niște personaje puternice, nu ies cu nimic în evidență, dar cred că asta e și ideea, să nu distragă atenția de la personajele importante pentru intriga cărții.

Subiectul cărții nu e, de fapt, o crimă ci mintea umană și, mai ales, memoria, care poate să joace uneori feste la care nu te-ai aștepta.

Până la urmă…

„Toți se înșelaseră, toți văzuseră doar propriile obsesii dincolo de ferestrele prin care încercaseră să privească și care se dovediseră a fi niște oglinzi.”

Recomandări:

  • Merită s-o citești? Da, eu am evaluat-o la 5/5 stele pe Goodreads
  • S-o cumperi? Da, este un thriller psihologic excelent, într-o prezentare grafică foarte bună.
  • S-o împrumuți? Doar până te hotărăști s-o cumperi :).

Poți găsi cartea pe Elefant, pe Libris sau pe  Cartepedia.

Lectură plăcută!

Anunțuri

33 de gânduri despre &8222;„Cartea oglinzilor” de Eugen Ovidiu Chirovici&8221;

    1. Da, gusturile sunt diferite, dar asta nu inseamna ca nu se pot discuta. Totdeauna mi-a placut schimbul de pareri, chiar contradictorii, cu conditia sa fie exprimate decent. Referitor la carte, mie mi se pare foarte buna, suficient de fluida, adaptata cititorului din zilele noastre. Cred ca poate concura cu succes literatura noir scandinava. Parerea mea :).

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s