Am citit zilele trecute, pe un blog de carte, un interviu cu un jurnalist de pe la noi, care la întrebarea „Ce carte ar fi oamenii surprinși să găsească la tine în bibliotecă?” a răspuns „A, n-am Dan Brown dacă asta voiai să întrebi. S-ar putea să fie vreo două cărți de Coelho, știi cum se spune, cunoaște-ți inamicii…” Haha! Ce amuzant! Mai degrabă arogant aș spune. Răspunsul jurnalistului a trezit în capul meu întrebarea „Care-i treaba cu Dan Brown? De ce să n-ai cărțile lui în bibliotecă?” Mai ales că nu e prima dată când întâlnesc ideea asta, că e cam nasol să-l citești pe Dan Brown și mai ales să recunoști asta. Ar fi un fel de plăcere vinovată, după cum zicea cineva pe un canal de Youtube.
Eu am citit toate cărțile lui Dan Brown apărute la noi până acum și mi se par cărți antrenante, bine scrise și din care poți să mai afli câte ceva. De exemplu, despre locurile în care ajung la un moment dat personajele. Citind cărțile lui Dan Brown, cu siguranță îți dorești să ajungi și tu acolo, iar dacă ai fost deja, începi să te întrebi cum de nu ai observat niște lucruri. Când am fost la Istanbul, n-am plecat din Hagia Sofia, până nu am văzut mormântul dogelui Henric Dandolo, despre care citisem în Inferno. Și, crede-mă, mi-a luat ceva până am dat de el :). Dacă o carte care-ți vine în minte multă vreme după ce ai citit-o, nu e o carte bună, atunci eu nu mai înțeleg conceptul de carte bună.
În plus, cărțile lui Dan Brown te fac să-ți pui întrebări, să vezi lucrurile și din alte puncte de vedere, ceea ce e un lucru bun, după mine.
Sinceră să fiu, nu prea înțeleg ce i se reproșează lui Dan Brown. Aș fi tare curioasă să aflu. De ce e catalogat adesea ca un fel de Sandra Brown? Acuma îmi dau seama că au același nume :). Să fie oare ăsta motivul?
Lăsând gluma la o parte, ce-l deosebește pe Dan Brown de Agatha Christie, de exemplu? Amândoi dau dovadă de imaginație, amândoi au o scriitură lejeră, deloc sofisticată, dar antrenantă, cu un limbaj pe măsura vremurilor. Sau de ca Paulo Coelho e „frecventabil” și Dan Brown nu?
În afară de asta, după părerea mea, editura RAO a făcut o treabă foarte bună cu edițiile cartonate, cu o prezentare grafică deosebită. Și unele au chiar poze frumoase, pe deasupra :). Ele stau aliniate frumos în biblioteca mea și nu mi-a trecut prin gând vreodată că ar trebui să le ascund :).
Mie imi place mult Dan Brown, am citit cu placere toate cartile lui si astept cu nerabdare urmatoarea carte din seria Robert Langdon, care va aparea anul acesta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu la fel :).
ApreciazăApreciază
Eu am citit doua carti de Dan Brown (Ingeri si demoni si Codul lui Da Vinci). Mie mi-au placut aceste carti. Intre noi fie vorba, l-am citit si pe Coelho acum multi ani si mi-a placut tare mult. Totul este sa il citesti pe Coelho cand trebuie si sa fii foarte deschis, altminteri s-ar putea ca lectura sa nu prinda. Una peste alta, poate oamenii se feresc sa recunoasca faptul ca il citesc pe Dan Brown din cauza mediatizarii foarte intense si controversei starnite de cartile lui (altfel spus le este teama ca oamenii sa nu ii banuiasca de „lipsa de originalitate” :P)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu m-am gândit că mediatizarea intensă e ceva rău. Poate de acolo i se trage și lui Igor Bergler :). Dar nici Coelho n-a dus lipsă de reclamă la un moment dat :)).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„S-ar putea să fie vreo două cărți de Coelho, știi cum se spune, cunoaște-ți inamicii…” Nu parea sa fie nici mare fan Coelho, dupa cum s-a exprimat. Probabil de aceea l-a si amintit alaturi de Dan Brown.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine, de fapt nu e de fapt vorba de Coelho, ci de Dan Brown. Că nu toată lumea e fan, e una, dar de aici și până la „plăceri vinovate” e cale lungă. Părerea mea :).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am inteles ca este vorba despre Dan Brown, doar am speculat un pic pe marginea citatului pe care l-ai dat din interviul respectivului jurnalist, care ii amintea pe amandoi. „Placerile vinovate” sunt un termen care nu exista in dictionarul meu. Mai ales cand este vorba de citit. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici în al meu :).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte bun articol. Si eu astept ultima cartea a lui Dan Brown. Atat D. B.cat di P Coelho sunt printre preferatii mei si dint happy ca am cartile lor in biblioteca
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Mi-am pus aceeași întrebare, după ce îl numea cineva intr-un articol „o plăcere vinovată”, dar nu era foarte apreciat scriitorul. Probabil mediatizarea excesivă, știu și eu. Căci, în rest, stilul lui mi se pare ireproșabil.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Posibil :).
ApreciazăApreciază
Eu cred ca multi autori isi ataca confratii doar din invidie si rautate. Nici macar nu au citit cartile celorlalti, dar emit pareri ca sa incerce sa convinga publicul sa ii aleaga pe ei, nu pe „rivali”
ApreciazăApreciază
Da, dacă e vorba de autori. Dar am observat opinia asta și la mulți cititori.
ApreciazăApreciază
Multi se lasa influentati, dar sunt si destui care prefera lectura usoara in detrimentul cartilor mai profunde.
ApreciazăApreciază
Sunt 3 explicatii:
1. Conspirationistii nu-s bine vazuti. Sunt unii oameni care cred tot ce scrie acolo. Chiar cred ca Iisus a avut o relatie cu Maria Magdalena. Si nu vrei sa te asocieze nimeni cu din astia.
2. Ura fata de tot ce e comercial. Daca pulimea apreciaza cartea, cum s-o apreciezi si tu?
3. Spiritul de turma. Daca criticul X da de pamant cu cartea, y o displace, z o evita, eu cine sunt sa-i contrazic? 🙂
ApreciazăApreciază
O turmă elitisto-fiţoasă zici, nu?
ApreciazăApreciază
Exact asa
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază