Mâța Vinerii de Doina Ruști

Despre autoare:

Doina Ruști (n.1957) este scriitoare, scenaristă, regizor de film, profesor universitar la UNATC. Printre romanele pe care le-a scris se numără: Lizoanca la 11 ani, Fantoma din moară, Zogru, Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii. Unele dintre cărțile sale au fost traduse în mai multe limbi.

Este deținătoarea mai multor premii literare.

Despre carte:

Produs publicat în 2017 de Polirom
Colecția FICTION LTD
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 256
ISBN: 978-973-46-6613-3

În general, nu sunt pasionată de cărțile fantasy, așa că aș fi putut trece pe lângă această carte fără s-o bag în seamă, cu atât mai puțin s-o citesc. Dacă nu s-a întâmplat așa, trei motive sunt de vină.

În primul rând, autoarea însăși. Am văzut-o pe Doina Ruști cu prilejul lansării cărții la Librăria Corina din Arad și am descoperit un om extraordinar. Caldă, jovială, o excelentă povestitoare, modestă (a reușit chiar să-i iau un interviu :)), apropiată de cititori și, în plus, o adevărată enciclopedie. Cu ceva vreme în urmă am fost la lansarea cărții unui scriitor cunoscut de la noi, dar atât de mult s-a lăudat singur și atât de tare m-a plictisit „conferința” lui despre carte, încât am decis că n-aș citi-o nici dacă ar ultima carte de pe lume.

În al doilea rând, m-a intrigat numele. Mâța Vinerii? Ce-o mai fi și asta? Trebuie neapărat să aflu.

În cele din urmă, cartea are o copertă care te face să vrei să vezi ce scrie înăuntru: o combinație de flori gingașe roz cu niște figuri cam înspăimântătoare, aș zice.

mata-vinerii

Și apoi a mai fost și Librăria Corina, care mi-a oferit cartea și căreia îi mulțumesc cum se cuvine.

Revenind la cartea noastră, o să spun de la început că nu e o carte ușor de citit. Am citit-o încet și pe-ndelete, bucurându-mă de cuvintele, uneori aproape magice. Căci autoarea e o excelentă mânuitoare a cuvintelor, pe care le folosește cu multă grație, aș zice. Citești cartea și te bucuri de cuvinte pe care doar bănuiești ce ar însemna, fără să simți totuși nevoia să faci apel la vreun dicționar: pălimar, calembec, licoare de zână cauc, saric, fermenea sunt doar câteva dintre acestea. Apropo de dicționar, la sfârșit se găsește un glosar de termeni, dar nu l-am observat până când am terminat cartea. M-am amuzat puțin, fiindcă am citit ce înseamnă filandru și nu e deloc ce credeam eu.

Și numele personajelor sunt, cele mai multe dintre ele, neobișnuite: Pâtca/Mâța Vinerii, Cuviosul Zăval, Nețu Birt, părintele Ogaru, chelăreasa Papuc, pitarul Perticari sau bucătarul Silică.

Mâța Vinerii e un roman în care se amestecă istoria cu magia, realul cu imaginarul, crimele cu secretele din bucătărie și, din toate astea, rezultă o poveste fascinantă. Întâmplările se derulează într-un București de început de secol XIX, pitoresc și gălăgios, cu locuitori care cască gura la spectacolele stradale ale scamatorilor, cu negustorii de pe Lipscani cu magazinele lor încărcate de mărfuri, cu palatul în care domnitorii fanarioți se perindă unul după altul în zăngănit de galbeni, totul învăluit în aburi de castane și de cafea.

Acestei atmosfere de poveste balcanică îi dau viață vrăjitori, pazavanghii, țigani robi, trimișii Înaltei Porți, bonapartiști, revoluționari, arnăuți, scamatori, satorini și alte personaje mai mult sau mai puțin fantastice. Și peste toate, Cartea bucatelor rele, un personaj în sine, dacă pot spune așa.

De exemplu, hapul Syrkăi, vrăjitoarea din Stambul, e un leac pentru „bărbații loviți de tristețe, pentru carnea care s-a înmuiat. Trezește dorințele, învie speranța. Bărbatul pe care îl crezuseși o cârpă se scoală din morți. Singurul inconvenient e că duce la dependență. Și ce viață mai e  și aia în care depinzi de visele unor greieri?”

O lectură plăcută, pe care am savurat-o încet, cuvânt cu cuvânt.

„Citeam puțin câte puțin, fără grabă, dorindu-mi să lungesc cât mai mult lectura. Când citești ce-ți place, trăiești cu aceeași bucurie și pauzele.”

Poți comanda cartea pe elefant sau pe libris.

Lectură plăcută!


Au mai scris despre Mâța Vinerii (printre alții):

Publicitate

12 gânduri despre „Mâța Vinerii de Doina Ruști

  1. Hmmm… interesant. Eu nu l-am perceput nicio clipă ca pe un roman fantasy, ci ca pe o ficțiune istorică cu accente de fantastic. Dar a fost, pentru mine, cu mult mai mult; un incredibil roman de atmosferă. Recunosc că am avut emoții, citisem și la tine și la alții că se citește oarecum greu. Poate am fost eu într-o pasă favorabilă, dar l-am parcurs rapid in 3 zile. Apropos de ‘filandru’, la fel am pățit și eu! :))) Însă eu în mare parte l-am citit cu DEX-ul și Wikipedia lângă. În orice caz, romanul ăsta mi-a deschis apetitul pentru scriitori contemporani români. Sper ca pe sfârșitul săptămânii să reușesc și eu să scriu despre el. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.