Să ne-nțelegem, un superblogger, nu un mega-extra-nemaipomenit blogger, da? Un supeblogger, adică un participant la competiția SuperBlog, care se-ntâmplă în fiecare an, primăvara – Spring SuperBlog – și toamna, SuperBlog-ul adevărat, cum ar veni.

Am participat la vreo două ediții-jumate și când a început Springul de anul ăsta, am zis să stau o tură pe margine. Muza Inspirației era plecată în vacanță, cheful de scris bântuia și el nu știu pe unde, așa că am urmărit din afară competiția.

Sponsori noi și vechi, concurenți cu experiență dar și începători, nimic deosebit până ieri. Adică până când a ajuns competiția la antepenultima probă, cea cu numărul 14, cred. Adică aproape de linia de sosire, ca să fie mai clar. Mi-a plăcut atât de mult provocarea, încât am decis să nu mai stau pe margine și să încerc și eu marea cu degetul, că tot se ține Gala SuperBlog la mare.

Ai mai auzit trăznaie ca asta? Să te înscrii la un concurs, când a ajuns aproape la final. Eu nu, dar ce să faci dacă te mănâncă degetele și tastatura te-ndeamnă la scris? Csf? N-ai csf :), vorba feisbuciliștilor.