Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.
Astăzi, furculița literară o însoțește pe prințesa Catherine-Paris, franțuzoaică născută la București, într-un turneu prin Europa, la începutul secolului al XX-lea. Impresiile culinare din călătorie n-au fost prea favorabile.
„Catherine-Paris” de Martha Bibescu
„În lungile sale călătorii, Catherine își descoperise însă un patriotism foarte îngust, patriotismul culinar, în care lucrau toate prejudecățile franțuzești: aceea contra caviarului, de pildă, care seamănp cu resturile înnegrite de la masă și e servit în cutie de cremă de ghete, sau a ciorbei acre, care, după ce i se adaugă smântână rece, devine „călduță”, adică de felul acelora pe care Dumnezeu îl scuipă din gura Sa. Vodca i se părea numai bună de lustruit cu ea tacâmurile; peștele uscat, un expedimebt pentru eschimoși; ierunca fu o dezamăgire uriașă, fiindcă arăta ca o potârniche bolnavă, îndopată în farmacii cu gumilastic aromatizat cu brad. Își pierduse pofta de mâncare de la bucătăria austriacă, unde se pune peste orice zahăr, în loc de sare, și cuișoare, eleganță culinară supremă a unei țări fără colonii; ofensată senzitiv, nu putu să guste mare lucru, din aceleași motive din care nu putuse intra într-o parfumerie vieneză. La Berlin, între cârnățăriile protestante care nu cunosc oprirea de vineri și cărnurile de vânat peste care se toarnă compot, nu mâncă decât pâine – până și aceea cu anason. Catherine își luase fosfații din Franța, din punct de vedere chimic ers franțuzoaică, așa că se găsea refractară sau indiferentă la mâncărurile străinătății „
Nu-i așa că nu ducea lipsă de imaginație Martha Bibescu? Dacă ți-am stârnit curiozitatea, poți citi mai multe despre romanul Catherine-Paris aici.
Lectură plăcută!
Dorina Danila 