Ce cărți să citești dacă vrei să călătorești în Franța

Franţa este, fără îndoială, o destinaţie la care visează orice călător pasionat: la mâncăruri rafinate, vin bun, vacanțe pe Coasta de Azur, istorie cât cuprinde, modă, parfumuri, viaţă idilică la ţară. Plus Paris, o destinaţie fascinantă în sine. Pe toate le oferă, cu generozitate, Franţa vizitatorului său.

Dacă te regăseşti în rândurie de mai sus – şi cum ai putea să n-o faci? – cu siguranţă îţi doreşti să faci o călătorie în Franţa, la un moment dat.

Până vine momentul cu pricina, îţi recomand câteva cărţi care să te introducă în atmosferă. Cărţi pentru pasionaţii de … orice :).

Dacă ești pasionat de istorie

• Iubire și sânge de Catherine Delors

Este o poveste în care ficţiunea se împleteşte cu evenimentele istorice din timpul Revoluţiei Franceze. Acţiunea este transpusă în Franţa regală, la curtea lui Ludovic al XVI-lea şi a Mariei-Antoaneta şi apoi în Franţa revoluţionară, decadentă şi agitată. Personaje de ficţiune dar şi personaje istorice reale dau viaţă acestei poveşti tulburătoare.

Dacă ajungi la Versailles, n-ar strica să știi cum arăta o cină regală:

„Sute de feluri de mâncare erau etalate pe platouri imense puse pe bufetele din spatele nostru. Sticle cu vin dulce, alb erau puse la răcit în găleți de argint. Ne-am așezat la o masă, în timp ce lacheii ducesei stăteau în picioare în spatele scaunelor noastre,gata să ne aducă băuturile și mâncărurile pe care le alegeam. Am mâncat pates de ficat de gâscă, clătite cu ciuperci, chifle cu sparanghel și, ca desert, frișcă bătută și spumă de ciocolată cu vin Sauternes.”

• Regina diavolului. Un roman despre Caterina de Medici de Jeanne Kalogridis

Cartea reconstituie atmosfera de la curtea Franţei în timpul reginei Caterina de Medici. O atmosferă cu intrigi politice, trădări, secrete de familie, magie neagră, condimentate cu arta şi moda timpului.

„Castelul regal de la Blois era magnific și contradictoriu. Pe o latură se ridica un castel de cărămidă roșie, construit de predecesorul lui Francisc, Ludovic al XII-lea, și moștenit de fiica sa, Claude. Acolo primise Ioana d’Arc binecuvântarea de la arhiepiscopul de Reims înainte să-și ducă trupele la război. Lui Claude îi era foarte dragă această proprietate și, când se căsătorise cu Francisc – dând astfel substanță pretențiilor lui la tronul Franței -, acesta adăugase un palat modern, cu patru etaje.”

Dacă ești un romantic incurabil

• Ingredientele iubirii de Nicolas Barreau

Este o carte printre ale cărei ingrediente se regăsesc: mult romantism, o doză consistentă de Paris, o porţie de mister şi vagi urme de umor.

Aurelie, patroana unui mic restaurant parizian, este părăsită de iubitul ei şi, rătăcind dezamăgită pe străzi, intră într-o librărie unde dă peste o carte a cărui personaj principal pare să fie chiar ea. Încercarea ei de a-l cunoaşte pe autorul cărţii par să fie sortite eşecului. Până într-o zi…

• Colecționara de parfumuri interzise de Kathleen Tessaro

O poveste impregnată cu miros de parfum, căreia îi dau viaţă personaje fascinante. Viaţa o poartă pe Eva d’Orsey de la New-York la Monte Carlo, apoi la Paris şi în Anglia rurală. Grace Monroe este moştenitoarea Evei şi, surprinsă de moştenirea neaşteptată, face nişte cercetări despre trecutul acesteia, cercetări care o duc la o parfumerie fabuloasă cândva, dar închisă din motive necunoscute.

„Aerul era înghețat când coborâră din micul Citroen roșu al lui Monsieur Tissot și traversară parcul din centrul Pieței Vosgilor, cea mai veche zonă rezidențială din Paris. Era un proiect vast, elegant, un triumf al planului urbanistic, cu o unitate estetică rar întâlnită la o structură publică. Clădiri impunătoare din cărămidă înconjurau parcul central din toate părțile, având la parter galerii care găzduiau magazine și restaurante.

Grace contemplă parcul simetric aranjat, cu fântânile sale arteziene, șirurile de tisă groasă, tăiată pătrățos și potecile îngrijite din pietriș.”

• Un apartament la Paris de Michelle Gable

Într-un apartament din Paris, transformat parcă într-o capsulă a timpului, este plin de surprize. În el se întâlnesc poveştile a două femei, o americancă expertă în mobilă europeană şi o franţuzoaică, celebră curtezană pariziană, la sfârşitul secolului al XIX-lea.

„Uneori totuși, sunt obligată să mă aventurez la sud, căci Le Comte e mare amator să meargă la Cafe Procope. Deși nu-i genul meu de restaurant (clientela e la fel de uscată ca mâncărurile făcute de Marguerite, petit poulet en cocotte fermiere), cel puțin are o istorie, un cadru în care au evoluat clienți din alte vremuri. Voltaire venea aici în mod regulat cam cu un secol și jumătate înainte și bea până la patruzeci de cești de cafea pe zi, bătându-și joc în mod public de Biserica Catolică. Victor Hugo însuși petrecea aici o grămadă de timp. Când sunt și eu acolo, îmiplace să-mi imaginez că-i așezat lângă mine.”

Dacă ești un pofticios

• Lecții de franceză de Peter Mayle

Cartea este o colecţie de 12 povestiri, un veritabil tur gastronomic al Franţei şi o adevărată declaraţie de dragoste pentru Franţa.

„A fost redus de tăcere de sosirea omletei, aburindă și apetisantă, presărată cu generozitate cu bucățele crocante de trufă neagră. Omleta era de culoare galbenă, acel galben viu pe care numai ouăle de țară îl pot da, iar consistența fusese excelent apreciată de maestrul bucătar, nici prea moale, nici prea tare. Termenul tehnic pentru aceasta este baveuse (care sună mai apetisant decât traducerea sa literală – „băloasa”) și are o consistență la care ani de-a rândul am încercat să ajung, fără succes.”

Dacă îți place viața la țară

• Un englez la țară de Michael Sadler

Michael Sadler, profesor la Universitatea din Swindon, Anglia și, îndrăgostit iremediabil de Franța, experimentează viața la țară, când doi prieteni îi propun să aibă grijă, o vreme, de casa lor dintr-un pitoresc sat francez.

El are parte de tot felul de peripeții, pe care le povestește cu mult umor: cultivă praz cu picamerul; participă la concursul de cea mai frumoasă grădină, pe care-l și câștigă, cu ajutorul unui șiretlic; dă lecții de engleză localnicilor și este invitat la petreceri.

Probabil cel mai mult îi dau de furcă festinurile pantagruelice la care participă uneori.

„Trebuie să acționez. Corpul meu e literalmente plin. Brânza mi s-a compactat în degetele de la picioare, feliile de miel sunt strânse în vraf ca niște mochete în stomac, iar rățuștele din pate stau cu fețele lipite de pereții burții, ca niște suporturi de fotbal care se-mping în grilajul de la intrare. Primul lucru de făcut e să-mi slăbesc cureaua a cărei piele e întinsă până aproape de rupere și împiedică libera circulație a mărfurilor.”

O carte amuzantă, numai bună să-ți creeze o stare de bună dispoziție.

• Un an în Provence de Peter Mayle

Peter Mayle este un englez îndrăgostit de Franța, care se mută într-un sat la poalele munților Luberon, unde se bucură de viața tihnită de la țară.

„Zi de zi, pe câmpiile din jurul casei, puteai să vezio mulțime de oameni care se mișcau încet, metodic, smulgând buruienile din vii, stropind cireșii sau săpând pământul nisipos. Nimeni nu se grăbea. La prânz, toată lumea înceta lucrul și se așeza la umbra câte unui copac pentru a mânca. Două ore nu se auzeau decât frânturi de conversație care se propagau la sute de metri în văzduhul liniștit.”

Dacă iubești Parisul

• Un englez la Paris de Michael Sadler

Michael Sadler evadează din țara sa cețoasă, traversează canalul și ajunge în Franța, sperând să dea de joie de vivre, savoir faire şi plaisir d’amour. Nu știe însă că toate astea vin la pachet cu limba lui Voltaire, pe care Sadler speră s-o stăpânească la perfecție până în … 2084.

Odată ajuns la Paris…

„În cele mai bune momente, Place de l’Etoile e ca un puzzle uriaș, compus din piese care nu se potrivesc. Un ghețar îndesat într-un ghiveci de mușcate. Dar, din când în când, raiul face ordine și imposibilul puzzle se așează la loc. Ceea ce de sus, de pe Arcul de Triumf, ar trebui să fie foarte frumos se traduce jos prin iadul traficului. Nimic nu se mișcă. Nimic nu se poate mișca. Poți rămâne imobilizat acolo pentru totdeauna. Singurul mod de-a ieși e pe fereastra mașinii. Călcând pe acoperișurile puzzle-lui spre libertate. Aș face o avere vânzând sendvișuri șoferilor mai puțin prudenți.”

O carte scrisă cu umor, o companie plăcută într-o după-amiază în care visezi la Paris. La sfârșitul cărții, avem parte de o lecție amuzantă de franceză și câteva rețete mai puțin obișnuite.

Alte recomandări

• Cei trei muşchetari de Alexandre Dumas
• Regii blestemaţi de Maurice Druon
• Notre-Dame de Paris de Victor Hugo
• Catherine-Paris de Martha Bibescu.

Lectură plăcută!