Cu furculița literară prin lume – IRAN

Furculița literară a pornit într-o călătorie prin lume. Ea vrea să descopere obiceiurile culinare ale locuitorilor ei, astăzi și în alte vremuri. În călătoria ei, are parteneri de nădejde: scriitori, mai mult sau mai puțin celebri, care ne spun povestea bucătăriilor lumii.

Astăzi, furculița literară face un popas în Iran.

Numai cu fiica mea de Betty Mahmoody&William Hoffer

„Era deja după-amiază. În timp ce femeile aduceau mâncarea și o puneau pe mușamalele desfăcute pe covoare, musafirii se așezau pe jos, în sala cea mare. Nenumărate platouri cu salate, garnisite cu ridichi tăiate frumos în formă de trandafiri și morcovi așezașț cu măiestrie, astfel încât arătau ca niște pini, castroane mari, pline cu iaurt, platouri cu lipii subțiri, bucăți mari de brânză iute și tăvi purtând mormane de fructe proaspete fuseseră așezate peste tot pe podea. Sabzy-uri (platorui cu busuioc proaspăt, mentă și frunze verzi de praz) fuseseră adăugate pentru a întregi panorama strălucitoare de culori. Chelnerii au dus apoi vesela afară în curte, ca să poată aduce înăuntru mâncarea pregătită la restaurant. Două oale uriașe cu pilaf, una cu orez alb, obișnuit, alta cu pilaf „verde”, adică fiert cu sabzy și cu boabe mari de fasole, fuseseră gătite după rețete iraniene, așa cum îmi arătase Moody cu mult timp în urmă: orezul, fiert mai întâi, se călește și se înăbușă în ulei, astfel încât să capete o culoare gălbuie. Acest element de bază al hranei iraniene este apoi completat cu nenumărate garnituri foarte diverse, numite khoresche, care constau din legume, condimente și adeseori din bucățele de carne.”

vvv

Numele meu este Mahtob de Mahtob Mahmoody

„Micul dejun era. de obicei, servit pe podea, ca toate mesele, dar, uneori, ne aventuram și în sufragerie. Chiar și la masă, adulții stăteau pe scaune cu picioarele încrucișate. La micul dejun mâncam, în general, nan paneer sabzi, un fel de tartină din pâine iraniană cu straturi de feta, felii de roșii, castraveți și verdeață proaspătă – busuioc sau mentă. Uneori mâncam nan paneer gerdu – pâine cu mult unt, feta și nuci. Alteori aveam pâine cu unt și gutui, vișine sau dulceață de trandafiri.

Fructele și legumele proaspete nu lipseau niciodată. Mâncam castraveți mici așa cum americanii mâncau merele.”

Poți citi mai multe despre Numele meu este Mahtob aici.