Despre autoare:
Isabel Allende (n.1942) este o scriitoare și jurnalistă chiliano-americană, cunoscută pentru cărțile sale, în tradiția magic realistă, bazată adesea pe experiențele și amintirile proprii. S-a născut în Lima, Peru, unde tatăl ei, Tomas Allende (verișor cu primul președinte socialist chilian, Salvador Allende) lucra la ambasada chiliană.
A trăit în Chile, Bolivia, Liban, Venezuela, iar din 1989, s-a stabilit în Statele Unite, unde locuiește și în prezent, împreună cu soțul său american.
A scris peste 20 de cărți – romane, cărți pentru copii, memorii, piese de teatru – care au fost traduse în 35 de limbi și vândute în lumea întreagă, în milioane de exemplare.
Prima sa carte, Casa spiritelor, a apărut în 1982 și a devenit imediat un bestseller internațional. Alte cărți ale autoarei care s-au bucurat de succes sunt: Eva Luna, Povestirile Evei Luna, Paula, Afrodita, Portret în sepia, etc.
Despre carte:
Produs publicat în 2007 de Humanitas Fiction
Colecția Seria de autor Isabel Allende
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 220
ISBN: 978-973-50-1688-3
O să spun de la bun început că nu credeam ca o carte despre o țară să-mi placă atât de mult. Pentru că asta este, până la urmă, Țara mea inventată: o carte de memorii despre Chile și, mai mult decât atât, o declarație de dragoste a autoarei pentru țara în care s-a născut. O dragoste puternică pentru țara și poporul ei, cu calitățile și defectele lui, așa cum ai iubi un om, cu bune și cu rele.
Isabel Allende provine dintr-o familie interesantă, pe care o evocă în rânduri pline de haz. O mătușă centenară care aspiră la sfințenie; unchiul Jamie, pe care, în tinerețe, îl prindeau zorile cântând și chinuind un acordeon, dar a ajuns apoi un pediatru celebru și iubit; bunica sa care pretindea că poate comunica cu spiritele sunt doar câțiva din membrii acestei familii. Figura care a marcat-o însă este bunicul din partea mamei, care ocupă un loc important în amintirile Isabelei Allende.
E o carte plină de nostalgie, dar și de umor – m-am surprins de câteva ori râzând de una singură -, o carte care nu se poate povesti, dar care te va pune, cred, pe gânduri. Eu trebuie să recunosc că m-am uitat pe hartă să văd dacă Chile e acolo unde știam eu că e. Văd că nu s-a mișcat de-acolo și mă întreb cum se explică atunci că uneori parcă citeam despre o altă țară și un alt popor. O singură concluzie: ce mică e lumea!
Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, uite aici câteva argumente:
„Am o prietenă care spune că noi, chilienii, suntem săraci, dar cu capsa pusă. Evident, se referă la susceptibilitatea noastră nejustificată, mereu gata să izbucnească, la orgoliul nostru solemn, la tendința noastră de a ne transforma în niște proști plini de morgă la cea mai mică ocazie.”
„Pe vremuri, când te urcai într-un autobuz, toate femeile tricotau; acum nu mai vezi așa ceva pentru că suntem copleșiți cu tone de haine second-hand din Statele Unite și cu gunoaie de poliester venite din Taiwan, așa că tricotatul a intrat în istorie.”
„Considerăm că tot ce vine din străinătate este mai bun decât ce facem noi și trebuie încercat imediat, de la ultimul flecușteț electronic până la sisteme economice sau politice.”
„Nu ne place ca un compatriot să se evidențieze printre ceilalți, doar dacă nu o face în altă țară, caz în care norocosul devine un fel de erou național. Dar triumfătorul local pică prost, foarte repede apare un acord tacit pentru a face să-i scadă fumurile. Și acesta este un sport național: se cheamă tras de haină în jos.”
„În America Latină circulă următorul banc: Știi de ce nu sunt lovituri militare în Statele Unite? Pentru că acolo nu există o ambasadă a SUA.”
O carte pe care am evaluat-o la 5/5 stele pe Goodreads și pe care te invit și pe tine s-o citești.
Dorina Danila 
Nu am citit inca, ma tenta „Dincolo de iarna”. Am avut oarece retineri legate de aceasta carte, nu stiu de ce acum, citind recenzia imi dau seama ca ma atrage, de fapt.
ApreciazăApreciază