Moarte într-o țară străină de Donna Leon

Despre autoare:

Donna Leon este o scriitoare americană (n.1942) despre care am scris aici.

Despre carte:

Publicată în 2007 de Polirom
Colecția Thriller
Format: 130×200
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 424
ISBN: 978-973-46-0651-1

După ce am descoperit cărțile Donnei Leon, am căutat ceva vreme Moarte într-o țară străină, dar părea că toate stocurile librăriilor și editurii erau epuizate. Îmi luasem deja gândul de la ea, până când am dat de ea din întâmplare, pe targulcartii.ro, care mi-a oferit-o spre lectură și căruia îi mulțumesc pentru asta.

Romanul este al doilea din seria dedicată comisarului Brunetti, după Moarte în La Fenice, care trebuie să recunosc că mi-a plăcut mai mult. De fapt, o vreme chiar am crezut că Moarte într-o țară străină e prima carte din serie, după felul în care a fost scrisă :).

Cadavrul unui tănăr este descoperit într-o dimineață liniștită în apele lagunei venețiene. Bărbatul se dovedește a fi sergentul Foster, de la baza americană din Vicenza. Comisarul Guido Brunetti este chemat să investigheze crima, dar, pe parcursul anchetei, lucrurile par să se complice.

Comisarul Brunetti trebuie să răspundă la multe întrebări:

– ce căuta sergentul Foster la Veneția în noaptea în care a fost ucis?

– cine și de ce a ascuns droguri în apartamentul lui din Vicenza?

– ce ascunde doctoriţa Peters?

– există vreo legătură între americanii de la Vicenza și Mafia siciliană?

– dar între Mafie și unii membri ai guvernului?

– ce ştie socrul lui Brunetti?

Sergentul Mike Foster n-a fost singura victimă, așa că Brunetti se află în impas. Pe de o parte, dorința lui de a afla adevărul, pe de alta presiunile care se fac asupra lui prin intermediul șefului său, Patta.

Ce mi-a plăcut:

personajele – felul în care sunt „construite”: americanii, sicilienii, milanezii și, evident, venețienii
rutina zilnică a lui Brunetti – mult mai interesantă decât intriga în sine, din punctul meu de vedere: plimbările prin Veneția mereu surprinzătoare, viața familiei Brunetti, mâncarea (ooo, mâncarea din cărțile Donnei Leon merită mai multă atenție :)).

„Paola scoase o sticlă bondoacă de porto, dar înainte să toarne în două pahare minuscule, luă farfuriile de pe masă și le puse în chiuvetă. Când termină, turnă pentru amândoi vin și aduse paharele la masă. Dulce, acesta prinse din urmă gustul, încă ușor prezent, de smochine. Un om fericit.”

Ce nu mi-a plăcut:

traducerea – grammar nazy cum sunt, mi-ar fi plăcut o traducere și o redactare mai îngrijită. De altfel, sunt tentată uneori să renunț să citesc cărțile apărute la Polirom exact din cauză de ortografie – nu înțeleg de ce aleg să folosească î în loc de â sau sânt în loc de sunt, asta nu face decât să îngreuneze lectura. Noroc că au titluri atractive :).

Nota mea pe Goodreads: 3/5, mai degrabă un 3,5 dar m-am oprit la 3, din cauza traducerii.