„Regina diavolului. Un roman despre Caterina de Medici” de Jeanne Kalogridis

Despre autoare:

Jeanne Kalogridis (n.1954, Florida), cunscută și ca J.M. Dillard. este scriitoare de cărți de ficțiune istorică, horror și știintifice. A studiat la Universitatea din South Florida, specializarea limba rusă (deși inițial a studiat microbiologia) și a urmat un master în lingvistică.

A lucrat doi ani ca secretară, apoi, timp de opt ani, a fost profesor de limba engleză la Universitatea Americană din Washington, după care s-a dedicat în întregime scrisului.

A scris câteva romane de succes, printre care Eu, Monalisa, tradus și în limba română, la editura Humanitas.

Locuiește pe coasta de vest a Statelor Unite, împreună cu soțul său și doi câini labradori. Este pasionată de yoga, budism, quilting, dresajul de câini și citește tot ce-i cade în mâini.

Despre carte:

regina-diavoluluiPublicat în 2013 de Humanitas Fiction
Colecția Raftul Denisei
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 472
ISBN: 978-973-689-666-8

Știam câte ceva despre Caterina de Medici când m-am apucat să citesc Regina diavolului”  și trebuie să recunosc că nu aveam mari așteptări. Mă gândeam că e ceva gen „Regina Margot” și cam atât, un alt roman de ficțiune istorică. Ei bine, m-am înșelat. E un roman captivant, pe care l-am citit (aproape) fără să-l las din mână, pagină după pagină, curioasă să văd ce se întâmplă mai departe. Am încetit ritmul doar spre sfârșit, fiindcă nu vroiam să-l termin, mi-ar fi plăcut să mai dureze lectura.

Caterina de Medici s-a născut la Florența, în puternica familie Medici, una dintre cele mai bogate și influente familii din Italia. A rămas orfană aproape imediat după ce s-a născut și a fost crescută de mătușile ei. A petrecut o parte din copilărie și primii ani ai adolescenței captivă în mănăstire, după ce familia sa a fost înlăturată de la conducerea Florenței.

După ce este eliberată din mănăstire, Caterina pleacă la Roma, la solicitarea papei Clement al VII-lea, unchiul său.

„Nu după multă vreme, am ajuns la zid și am trecut pe sub o arcadă modernă: Porta del Popolo, Poarta Poporului. Dincolo de ea se întindea un oraș presărat cu turnuri de clopotniță și cupole de catedrale ce se înălțau deasupra acoperișurilor plate ale vilelor; pretutindeni, marmura albă sclipea sub soarele fierbinte de septembrie. Roma era mult mai mare decât Florența, mult mai mare decât mi-aș fi putut închipui.”

Dacă palatul Medici din Piazza Navona a impresionat-o pe tânăra Caterina, atunci când l-a vizitat pe papă a rămas de-a dreptul fără cuvinte, deși crescuse înconjurată de opere de artă.

„Am pășit în mijlocul unei opere de artă. Podeaua era un mozaic de marmură strălucitoare, așezată în motive geometrice, iar pereții…

Pereții. Trei dintre ei erau acoperiți cu picturi care erau adevărate capodopere, conturate cu aur și încadrate în lunete de marmură; pe cel de-al patrulea se întindeau de la podea până în tavan rafturi de lemn sculptat care conțineau sute de cărți și nenumărate suluri de pergament îngălbenite de vreme. Tavanul era o dezlănțuire de basoreliefuri de marmură amestecate cu picturi reprezentând figuri alegorice, zei și sfinți; în centru era o cupolă mică în care patru heruvimi durdulii susțineau scutul roșu și auriu pe care se aflau tiara și cheile papale.” 

regina-diavolului

Caterina se îndrăgostește de vărul ei, Ippolito, dar papa Clement avea alte planuri pentru nepoata sa. Așa încât, Caterina pleacă în Franța și se căsătorește cu Henri, duce de Orleans, al doilea fiu al regelui Francis I.

În primii ani de căsătorie, Caterina și Henri nu au copii, așa că tânăra soție e mereu pe punctul de a fi repudiată, iar soțul de care ajunge să se îndrăgostească, se refugiază în brațele unei femei cu mult mai în vârstă ca el, Diane de Poitiers.

Disperată să facă un copil, Caterina apelează la ajutorul astrologului și magicianului său de încredere, Cosimo Ruggieri. Acesta face o vrajă, în urma căreia, Caterina dă naștere mai multor copii, nu doar unuia. În roman apar șapte, dintre care trei băieți, două fete și încă două gemene moarte la naștere.

Fiul mai mare al regelui moare în mod neașteptat, așa încât lui Francisc I i-a urmat la tron Henri al II-lea, soțul Caterinei.

Caterina este încoronată regină a Franței într-o ceremonie fastuoasă, la Saint-Denis, în apropiere de Paris.

 „Am intrat în sunet de trompete, cu corsajul strălucind de diamante, smaralde și rubine; mantia mea de catifea albastru-închis făcea ăn lumină ape verzui, metalice. Urmată de Marele Maestru Montmorency și avându-l alături pe Antoine de Bourbon, prim prinț de sânge regal, am înaintat încet până la altar. Sub corsetul scânteietor, perla magicianului – datorită căreia ajunsesem aici – îmi stătea cuibărită între sâni.”

Viața Caterinei de Medici ca soție de rege și mamă a trei regi (toți trei au domnit în timpul vieții ei) a fost una marcată de evenimente tragice, așa că nu e de mirare că a rămas în istorie nu doar ca o personalitate puternică a secolului al XVI-lea, dar și ca regina care se ocupa cu vrăji, magie neagră și care-și ucidea fără milă adversarii.

Romanul ne-o înfățișează ca pe o femeie care-și iubea soțul – cu toate infidelitățile lui – și fiii și care a făcut tot ce i-a stat în putință ca să-i salveze de la moartea prevestită de Ruggieri, de Nostradamus și de propriile ei vise. Problema e că i-a stat în putință să facă uneori lucruri cam înfricoșătoare, dacă ar fi să ne gândim doar la noaptea Sf. Bartolomeu.

Caterina își petrecea o mare parte din timp la castelul regal de la Blois, una dintre reședințele regale preferate.

„Castelul regal de la Blois era magnific și contradictoriu. Pe o latură se ridica un castel de cărămidă roșie, construit de predecesorul lui Francisc, Ludovic al XII-lea, și moștenit de fiica sa, Claude. Acolo primise Ioana d’Arc binecuvântarea de la arhiepiscopul de Reims înainte să-și ducă trupele la război. Lui Claude îi era foarte dragă această proprietate și, când se căsătorise cu Francisc – dând astfel substanță pretențiilor acestuia la tronul Franței -, acesta adăugase un palat modern cu patru etaje.”

Sursa foto

Un personaj interesant este Maria, regina Scoției – mai cunoscută ca Maria Stuart -, crescută la curtea Franței, căsătorită cu fiul cel mare al Caterinei, Francisc și, pentru scurtă vreme, regina Franței.

Ce mi-a plăcut:

  • ritmul alert, energic în care e scrisă cartea;
  • cum a fost recreată atmosfera epocii la Florența, Roma sau la curtea regală a Franței – ai cumva impresia că te uiți la un film bun;
  • traducerea foarte bună, fără greșeli, fără expresii forțate, fără cuvinte nelalocul lor, cum se întâmplă, din păcate, de multe ori;
  • amestecul de realitate (sau ceea ce zice istoria că a fost), imaginație și mistic.

Recomandări:

  • Merită s-o citești? Da, cu siguranță, e o carte pe care nu trebuie s-o ratezi – iubire, trădare, intrigi politice, slăbiciuni umane, magie neagră, puțină artă, modă, secrete de familie. Evaluarea mea: 5 stele pe Goodreads.
  • S-o cumperi? Da, raftul Denisei din biblioteca ta ar fi mult mai sărac fără „Regina diavolului”. O poți comanda aici.
  • S-o împrumuți? Da, doar până te hotărăști s-o cumperi.

Lectură plăcută!

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;„Regina diavolului. Un roman despre Caterina de Medici” de Jeanne Kalogridis&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s