„Fulgi de iubire” de John Green & Maureen Johnson & Lauren Myracle

Despre autori:

John Green (n.1977) este un scriitor, vlogger, producător, actor și editor american. A fost premiat încă de la primul său roman, Căutând-o pe Alaska (2006), iar în 2014 a fost nominalizat de revista Time pe lista celor mai influenți 100 de oameni din lume. Locuiește în Indianapolis cu soția sa și cei doi copii ai lor.

Maureen Johnson este o autoare americană, despre care am scris aici.

Lauren Myracle (n.1969) este o autoare americană de ficțiune pentru adolescenți, născută în Carolina de nord și crescută în Atlanta. A studiat engleza și psihologia la Universitatea din Carolina de Nord și apoi engleza și scrierea creativă la Universitatea Colorado respectiv Vermont College. A scris mai multe romane, unele dintre ele apărând pe lista de bestsellers a New York Times.

Despre carte:

Produs publicat în 2014 de Trei
Colecția Fiction Connection
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 328
ISBN: 978-606-719-188-2

Trei povești, scrise de trei autori americani de ficțiune pentru adolescenți, au ca punct de plecare o furtună de zăpadă, undeva în America, furtună care dă peste cap planurile pentru Crăciun a unor adolescenți.

Este o carte cu adolescenți și pentru adolescenți – dar poate fi citită, în egală măsură și de cei care au trecut de această vârstă – în care regăsești tot ceea ce te-ai aștepta de la o carte despre Crăciun: întâmplări haioase, dialoguri amuzante, troiene de zăpadă, prietenie, case primitoare și happy-end. Unii spun că sunt clișee americane. Or fi, dar asta nu face cartea mai puțin plăcută.

Mi-a plăcut cum cei trei autori au trecut povestea de la unul la altul, reluând-o (deși părea că s-a terminat) din altă perspectivă, iar la final toate personajele se reunesc și se bucură de Crăciun.

Cel mai mult mi-a plcăut prima povestire, Expresul lui Jubilee, scrisă de Maureen Johnson, în același stil amuzant pe care l-am întâlnit și la „13 plicuri albastre”.

Jubilee este o adolescentă cu un nume ciudat, inspirat de o căsuță din orășelul lui Moș Crăciun de la Flobie – o serie de piese ceramice care formează un orășel – și pentru care părinții ei aveau o adevărată obsesie. Evident că Jubilee nu era prea încântată de numele ei, așa că prietenii îi spuneau Julie.

„Obiecția mea e că Jubilee nu e un nume – e un fel de petrecere. Nimeni nu știe ce fel de petrecere. Ați auzit vreodată pe cineva care să dea un jubileu? Și dacă ați auzi, v-ați duce? Pentru că eu n-aș face-o. sună de parcă ar fi un loc unde trebuie să închiriezi un obiect gonflabil, să pui ghirlande cu stegulețe și să creezi un plan complicat pentru aruncarea gunoaielor.”

Părinții lui Jubilee sunt arestați, în Ajunul Crăciunului, în timp ce așteptau să cumpere o nouă piesă pentru orășelul lor din ceramică, așa că ea este nevoită să ia trenul spre Florida, ca să stea cu bunicii de Crăciun. Nu ajunge la destinație, fiindcă trenul este înzăpezit în apropiere de Gracetown.

Un miracol de Crăciun cu majorete este povestea lui John Green, a cărui personaj principal, Tobin, rămâne singur acasă de Crăciun, fiindcă părinții săi au rămas înzăpeziți în Boston.

„Iată-mă aici, într-o casă mare, fără adulți prin preajmă, stând pe canapea alături de cei mai buni prieteni ai mei. Nu am nimic cu părinții mei, care sunt cumsecade și toate alea, dar ar fi putut rămâne în Boston până după Revelion, fără ca eu să fiu dezamăgit.”

Împreună cu doi prieteni, Tobin încearcă să ajungă la Waffle House ca să se distreze cu majoretele, „debarcate” din trenul înzăpezit. Până să ajungă acolo însă, au parte de tot felul de peripeții amuzante.

Addie, personajul din ultima poveste, crede că Jeb nu o mai iubește, așa că se află în pragul depresiei. Și ce remediu poate fi mai bun când crezi că te-a părăsit iubitul tocmai de Crăciun? Te tunzi și îți vopsești părul roz. Ei da, ăsta ar putea să fie un clișeu, recunosc :).

„Credeți-mă, să fiu în pielea mea era nașpa. Să fiu în pielea mea în această noapte aparent superbă, cu această zăpadă aparent superbă, care forma la fereastra mea nămeți înalți de un metru și jumătate, era de două ori nașpa. Adăugați faptul că era Crăciunul, iar scorul urca la de trei ori nașpa. Și mai adăugați și trista, dureroasa și devastatoarea lipsă a lui Jeb, și…ding-ding-ding! Clopoțelul din vârful nașpometrului n-ar fi putut să sune mai tare de-atât.”

Cartea se termină cu happy-end, ca orice poveste amuzantă de Crăciun.

Recomandări:

  • Merită s-o citești? Da, cu siguranță, i-am dat 5 steluțe pe Goodreads. O recomand în primul rând cititorilor din grupa de vârstă 15-17 ani, dar e o lectură plăcută pentru toți cititorii.
  • S-o cumperi? Da, dacă vrei s- faci cadou de Crăciun. O poți comanda aici.
  • S-o împrumuți? Da, dacă nu te hotărăști s-o cumperi, merită s-o împrumuți ca s-o citești.

Lectură plăcută!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s