„13 plicuri albastre” de Maureen Johnson

Despre autoare:

Maureen Johnson (n. 1973, Philadelphia) este o autoare americană de ficțiune pentru tineri. A publivat până în prezent zece romane. A absolvit Universitatea Delaware și a studiat dramaturgia la Universitatea Columbia. A lucrat în Philadephia, Londra și New York, ca manager literar, ospătar, bartender sau secretar.

În prezent, Maureen Johnson locuiește în New York și, în mediul online, pe Twitter.

Despre carte:

13 plicuri albastreProdus publicat în 2008 de RAO
Colecția Carte de buzunar
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 256
ISBN: 978-973-103-600-7

Ginny, o americancă de 17 ani are în față o provocare neobișnuită: o vacanță de vară prin Europa, cu un rucsac în spate și 1000 de dolari la dispoziție. Plus 13 scrisori lăsate de mătușa ei Peg (pe care le-a primit după moartea acesteia), care conțin instrucțiuni pentru Ginny: destinații, sarcini de îndeplinit și 4 reguli stricte de respectat – printre care fără ghiduri de călătorie și nici un fel de suport electronic (asta da provocare).

Ginny călătorește prin Europa, după itinerariul stabilit de mătușa Peg. Ea trebuie să desfacă scrisorile pe rând și numai după ce îndeplinește sarcina din fiecare scrisoare.

Ajunge la Londra, îl cunoaște pe Richard și trebuie să afle, pentru început, ce i-a vândut acesta reginei. Adevărata provocare este însă să ajute financiar un tânăr artist. Apoi pleacă la Edinburgh, ca să viziteze o pictoriță excentrică.

La Roma, următoarea ei destinație, trebuie să onoreze vestalele și să invite un băiat la o prăjitură. Cu ocazia asta are parte și de o experiență mai puțin plăcută prin Trastevere, celebru cartier roman.

„Trastevere nu putea fi un loc real. Arăta de parcă Disney se năpustise asupra unui colț de Roma cu niște resturi de acuarele și crease cel mai intim și cel mai pitoresc cartier care a existat vreodată. părea să fie format în totalitate din cotloane.”

De la Roma, Ginny pleacă cu trenul spre Paris, ca să găsească o cafenea decorată de mătușa ei.

„Parisul părea să se țină de promisiunea pe care o făcea în fiecare fotografie pe care o văzuse. oamenii duceau baghete lungi de pâine. Cupluri mergeau ținându-se de mână pe străzile înguste cât firul de sparanghel. Și, peste puțină vreme, o lună rotundă atârna deasupra capului, pe un cer de un albastru electric și Turnul Eiffel începu să sclipească cu sute de luminițe care se aprindeau și se stingeau.”

Spre deosebire de Paris, următoarea destinație, Amsterdam, pare să n-o impresioneze așa tare.

„Parisul fusese spațios, cu clădiri mari și albe, perfecte precum un tort de nuntă, cu palate care arătau ca niște palate. În comparație cu el, Amsterdamul arăta ca un cătun. Toate clădirile erau din cărămidă roșie sau din piatră și puțin ridicate de la pământ. și locul roia de lume – era ca un stup. Purtători de rucsacuri, bicicliști, oameni, tramvaie, ambarcațiuni … își croiau drum orin ceață.”

După cinci zile petrecute în capitala Olandei, Ginny zboară la Copenhaga, unde este așteptată de un prieten al mătușii Peg, care o duce într-o călătorie cu casa lui plutitoare, spre nord. la Copenhaga, Ginny face cunoștință cu niște tineri australieni, care hotărăsc s-o însoțească spre următoarea ei destinație, insula Corfu.

Călătoria europeană se încheie unde a început, la Londra, nu înainte ca Ginny să aibă parte de (alte) surprize din partea mătușii Peg.

Am „însoțit-o” cu plăcere pe Ginny în călătoria ei prin Europa. E o lectură ușoară, amuzantă, de vacanță.

Poți comanda cartea aici.

Lectură plăcută!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s