Despre autor:
Despre carte:
Produs publicat în 2006 de RAO
Colecția RAO Class
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 320
ISBN: 978-973-103-109-5
„Copacul ienicerilor” este primul roman din seria de cinci care îl are ca personaj principal pe Yashim Togalu, un eunuc detectiv.
Acțiunea se petrece în secolul al XIX-lea, în Istanbul, unde Yashim investighează moartea suspectă a patru cadeți și a unei fete din haremul sultanului. Soldații făceau parte din Noua Gardă, care înlocuise corpul de elită al ienicerilor, dizolvat cu zece ani în urmă. În același timp, mama sultanului, Valide Sultan descoperă că i-au dispărut o parte din bijuterii, mai exact cele cele primite de la soția lui Napoleon. Yashim eunucul este chemat de sultană să dezlege misterul dispariției bijuteriilor și să le găsească.
Yashim apare în roman cumva abrupt, ca și cum am fi făcut deja cunoștință cu el într-un roman anterior. Aflăm că are acces în cele mai inaccesibile locuri din palat, inclusiv în harem, fără să ni se spună prea multe despre personaj și despre trecutul lui. Este inteligent, pasionat de mâncarea bună și de romanele franțuzești, pe care le primește de la Valide Sultan.
Yashim plimbă cititorul pe străduțele întortocheate din Istanbul și prin cotloanele Palatului Topkapî. Din când în când, el revine la copacul ienicerilor. Deși corpul ienicerilor nu mai exista de zece ani, platanul lor își înălța încă falnic ramurile. Și, din când în când, păreau că se aud bubuitul cazanelor, un posibil semn că ienicerii mai au ceva de spus.
„La intrarea Palatului Topkapî, între Hagia Sofia și Moscheea Albastră, se găsea un spațiu deschis menit instrucției ienicerilor, Atmeidan, vechiul hipodrom bizantin. Aici creștea un copac bătrân și uriaș, lângă care se adunaseră întotdeauna ienicerii la primul semn de pericol, fiindcă trunchiul scrijelit al Copacului Ienicerilor stătea în centrul lumii lor, așa cum palatul stătea în centrul lumii otomane, iar Sfânta Sofia – în inima credinței lui religioase. La poalele acestui copac, ienicerii își împărtășeau unii altora nemulțumirile și secretele, aici puneau la cale răzmerițe. Tot de ramurile acestui copac spânzurau trupurile celor care nu le făcuseră pe plac: miniștri, viziri, demnitari al curții, sacrificați setei de sânge a ienicerilor de către un șir întreg de sultani slabi, șovăielnici și înspăimântați.”
Interesantă simbolistica ienicerilor: cazane, linguri de lemn și, iată, un platan.
„Ienicerii își aleseseră acest copac ca să-i reprezinte. Un instinct bun îi îndrumase să adopte un lucru neînsuflețit, într-o zonă a orașului încremenită în monumente menite să slăvească măreția omenească. În comparație cu acest platan uriaș, Topkapî părea rece și fără viață. În stânga sa, Yashim putea distinge conturul întunecat al palatului ridicat cu multă vreme în urmă de către un vizir atotputernic, înainte să fie spânzurat cu funia neagră de mătase. Spre miazănoapte se întindea Sfânta Sofia, marea biserică bizantină, acum o moschee. În spatele lui se afla Moscheea Albastră, construită de către un sultan care își sărăcise imperiul pentru a o ridica. Și iată copacul, crescând în tăcere în vechiul Hipodrom, o oază de răcoare în arșița zilei.”
Ce mi-a plăcut
- ideea unui roman mistery, cu acțiunea în Istanbulul secolului al XIX-lea
- felul în care autorul evocă atmosfera locului – ca și cum ai ridica un colț de perdea și ai trage cu privirea într-un alt loc și într-un alt timp
- scriitura ușoară, accesibilă, plăcută, în ciuda scenelor violente inevitabile unei astfel de intrigi.
Ce nu mi-a plăcut
- personajele sunt prea puțin conturate – mă gândesc, de exemplu, că n-aș putea să-l descriu prea amănunțit pe Yashim din punct de vedere fizic, știu doar că era eunuc.
Recomandări:
- Merită s-o citești? Da, cu siguranță. I-am dat patru steluțe pe Goodreads, nu cinci, pentru că am senzația că-i lipsește ceva.
- S-o cumperi? Da, e o carte bună, cu o prezentare grafică care o recomandă pentru biblioteca ta. O poți găsi aici.
- S-o împrumuți? Da, dacă nu te hotărăști s-o cumperi, merită s-o împrumuți ca s-o citești.