Ce cred eu despre școala de acasă

De câteva zile se vorbește în spațiul public despre decizia cuplului de artiști Nălbaru-Bucur să-și retragă copilul de la școală și să o educe (înțeleg că e o fetiță) în sistem homeschooling. Din ce înțeleg este de fapt, unschooling, un sistem diferit de homeschooling. Dacă vorbim de homeschooling, copilul învață sub tutela unei școli-umbrelă (încă nu există în România), după curricula școlii și participă la examene care îi evaluează progresul. În cazul unschooling-ului, copilul învață ce vrea el să învețe și nu participă la evaluări periodice care să-i certifice competențele dobândite. Înțeleg că e vorba mai degrabă de unschooling, în cazul invocat.

S-au spus tot felul de lucruri: că e ilegal să faci asta în România, fiind obligatoriu învățământul de 10 ani, că sunt mai fericiți copiii educați acasă, că și copiii de regi sunt educați în școli și multe alte argumente pro sau contra.

ȘcoalaNu intru în dezbateri tehnice sau ideologice, au făcut-o și o fac alții, pe mine m-au nedumerit motivele invocate de cei doi părinți ca să-și retragă copilul de la școală. O școală bună, după propria lor mărturisire.

Motivele pentru care se pare că au luat această decizie sunt sistemul competitiv existent în școli și metodele coercitive folosite în sistemul educativ. Cu alte cuvinte, părinții cred că vor avea un copil mai fericit dacă nu intră în competiție cu alți copii și dacă școala nu-l va mai abuza (ce exagerare!) obligându-l să respecte reguli și să se supună unor restricții.

Am fost curioasă să văd de ce au optat pentru homeschooling părinții americani, de exemplu. Conform unui studiu realizat de Universitatea Baylor, motivele pentru care părinţii americani decid să îşi retragă copiii de la şcoală sunt: faptul că în sistemul clasic de învăţământ ei nu primesc educaţia religioasă pe care ar trebui să o aibă, asigurarea unui mediu de educaţie mult mai sigur decât cel oferit de şcolile publice, îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil, educaţia realizată în funcţie de necesităţile individuale ale fiecărui copil, etc.

În România, probabil că e o modă azi să fii altfel decât ceilalți și proiectul acesta botezat homeschooling/unschooling (dacă e denumit în limba engleză pare mai serios, probabil) te scoate din anonimat, te face să fii cool, dar eu cred că, luând o asemenea decizie, părintele periclitează viitorul propriului copil. Îl face să pornească în viață cu un imens handicap. Pentru că omul trăiește în societate, printre oameni, nu izolat în propriul cămin. Așa că e nevoie ca un copil să relaționeze de mic cu alți copii, pentru că își va petrece viața înconjurat de oameni. Și mă refer aici la relaționarea într-un cadru real, nu controlat eventual de părinți. La relaționarea cu diverse tipologii de oameni, nu numai cu cei care au aceleași preocupări ca tine.

În ce privește competiția la care copiii sunt supuși la școală, hai să fim serioși! Întreaga viață e o competiție, până la urmă. Copilul, viitorul adult, se va confrunta în viața lui cu multe situații competitive. Va aplica la joburi. La fel vor face multe alte persoane. Poate va deveni artist. Cu siguranță vor fi alți artiști cu care va fi în competiție. Poate va deveni antreprenor (aka patron) și nu va fi nevoit să concureze cu nimeni pentru un job. Oho, în ce competiție va intra atunci cu celelalte firme de pe piață! Ori dacă noi nu învățăm copilul să devină competitiv, cum se va descurca el mai târziu? Așa că e total greșit, din punctul meu de vedere, să-i creștem pe copii în afara unui sistem competitiv. Nu vor putea evita concurența, decât dacă-și propun să devină, eventual, Daniil Sihastrul. Eu cred că trebuie să ne antrenăm copiii așa încât să devină competitori puternici, nu să creștem niște incapabili să facă față situațiilor mai dificile în care o să-i pună viața. Zicea cineva: „O luptă-i viața/Deci te luptă!”

Cât despre constrângerile la care sunt supuși copiii la școală, nu trăim toți într-o societate coercitivă, până la urmă? Nu trebuie să respectăm tot timpul niște reguli? Cum ar fi viața noastră dacă am face fiecare fix ce ne trece prin cap și când ne trece prin cap?

Mă întreb dacă părinții respectivi și-au propus să se retragă și ei de la serviciu, eventual să cânte (dacă mai cântă, nu sunt la curent cu cariera d-nei Nălbaru) sau să joace de acasă, iar spectatorii să vizioneze și ei de acasă. Ce fel de lume construim pentru copiii noștri?

Cu siguranță, școala românească este departe de a fi perfectă (dar societatea din care face parte este oare?). Văd asta în fiecare zi. Dar văd la școală și tineri care cresc frumos, care vor să facă ceva cu viața lor, care învață zilnic ceva nou și care-și fac, printre colegi, prieteni, unii pentru o viață întreagă. Mâine începem pregătirile pentru Balul Bobocilor. E și asta o competiție. Una al cărui bilanț va fi cu +, după ce totul va deveni o amintire.

Deci, eu cred că un copil trebuie să fie educat într-o școală, într-o comunitate și nu izolat, acasă. Chiar dacă această comunitate nu este una ideală. N-ar fi rău dacă am încerca, noi toți, s-o facem mai bună. Că perfectă nu are cum fi.

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Ce cred eu despre școala de acasă&8221;

  1. Am vrut și eu să scriu ceva despre asta, dar mă feresc de subiecte de senzație…nu-mi plac scandalurile. Acum mă gândesc că poate ar trebui să o fac totuși…
    E o chestiune de alegere, e drept, dar nu înțeleg, dacă e opțiunea ta personală, de ce trebuie să faci atâta caz despre asta?

    Apreciat de 1 persoană

      1. Cine zice ca dupa ce iesi de pe bancile scolii nu ar mai trebui sa inveti nimic? Toata viata e o continua lectie si e imposibil sa te pregatesti (nici macar in sistem homeschooling) pentru toate situatiile in care vei fi pus de-a lungul ei…
        „Mor de ciudă când văd că fiică-mea încă învață o Fizică total depăşită astăzi, neadevărată. De ce? Că aşa scrie în Programa dnei profesoare.” – Oare care or fi acele legi ale fizicii total depasite si neadevarate care se invata azi in scoli? Am terminat scoala cam demult, dar ultima data cand am verificat, inca nu descoperisera particula minune care sa schimbe legile fizicii cunoscute. De exemplu, din ce stiu eu (sarman produs al invatamantului in „sistem clasic”) viteza se calculeaza inca dupa formula distanta/timp, asa cum am invatat in scoala… Si de cand apartine programa dnei profesoare si nu ministerului?
        “Cum să îmi asum riscuri. Cum e ok să greşesc de 9 ori, ca să îmi iasă bine a 10-a oară.” – Nu cred ca in toate domeniile si aspectele vietii iti permiti sa gresesti de 9 ori…medicii, pilotii de avioane de pasageri si cati si mai cati nu isi permit sa greseasca nici macar o singura data! Si ca si parinte presupun ca nu e ok sa gresesti de mai multe ori cand vine vorba de copilul tau – sunt decizii in care nu ai 10 incercari ca sa iasa bine, spre exemplu decizia de a-l retrage de la scoala…
        „Treziți-vă, oameni buni! Învățați-i pe copiii voştri cum să nu-şi petreacă restul vieții dezvățându-se de şcoală! Gândiți pentru ei ca nişte antreprenori creativi ce sunteți, nu ca muncitorii de la banda de producție!” – Da’ muncitorii de la banda de productie ce au? Oare trebuie sa fim toti antreprenori ca sa fim fericiti si de succes? Copii muncitorilor din productie sunt niste ratati sau ce?
        “Cum să colaborez, cum să comunic, cum să deleg, cum să învăț de la cei din jur. La şcoală mi s-a tot spus să mă uit doar în caietul meu, să nu copiez, să nu suflu colegilor.” – Nu cred ca suflatul si copiatul se incadreaza la colaborare si invatat de la cei din jur…
        “Treziți-vă! Sunt copii de seama alor noştri care dezbat acum, la ora de Istorie, de pildă, cum apar şi de ce cad marile civilizații. Am văzut adineauri o lecție în care elevi de 10 ani transpuneau fenomenul istoric într-un model mecanic, cu roți zimțate. SF!” – Pe asta nu stiu daca am inteles-o bine..e de bine sau de rau ca dezbat la ora de Istorie? Presupun ca zice ca e de bine, dar mai presupun ca nu poti organiza dezbateri in sistemul homeschooling, ci in cadrul unei scoli…sau imi scapa mie ceva…
        Si altele, dar m-am plictisit sa dau copy-paste la atatea baliverne

        Apreciat de 1 persoană

      2. Of, Doamne, eu m-am saturat pana peste cap de atatea baliverne. Si in timp ce noi facem teoria homeschooling-ului sau unschooling-ului, zeci de mii de copii sunt abandonati de parintii lor, plecati la munca in strainatate. Se gandeste cineva ce drama traiesc copiii aceia? Ii pasa cuiva de asta? Multi parinti par sa se priceapa dintr-odata la educatie, dar daca te uiti la rezultatul obtinut in propria „ograda”… Daca tot ii incurca scoala asa rau, eu propun sa se desfiinteze de tot si fiecare sa-si educe copilul cum are chef si dupa propriile valori, dupa cum zicea o doamna la TV. Cam multi isi trateaza copilul ca si cum acesta nu are avea propria lui personalitate. Ma mir ca cei care o ardeau (pardon my French) cu drepturile copilului nu au nicio parere despre asta.

        Apreciază

  2. Asta cu homeschooling e inca de dezbatut. Pentru ca mie, personal, mi s-ar parea ca ceva de incercat. In primul rand, homeschooling-ul se face sub o unitate de invatamant de tip „umbrela”, de unde se iau curricula si unde se dau testele nationale (teze, testari). Se invata la fel ca la scoala: matematica, romana, limbi straini, stiinte exacte, dar se schimba ambientul. Se pune accent si pe ce vrea copilul sa descopere,s ainvete, pe cand in sistemul de stat nu prea ai cum, vrei-nu vrei, faci acelasi lucru ca fiecare alt copil din clasa ta. Exemplu personal: matematica. Atatia ani de matematica, la profil uman, cu o profesoara severa, cu care chiar faceam matematica. Nu zic ca nu am invatat, din contra, si chiar ma straduiam, dar nu imi placea de nici un fel si nici nu m-au ajutat acei ani extra cu cate 3 ore pe saptamana. (liceu). Apoi poti sa mergi la muzee, laboratoare, teatru sau cinema, la serviciul unui parinte sa vezi cu ce se „mananca” o anumita profesie. Vor avea interactiuni cu alti copii si adulti in afara de parinti si/sau profesorii lor, dar intr-un mediu mai relaxat. Competitivitate?! Exista si in homeschooling, dar e cu ei insisi: sa fie varianta lor cea mai buna de pana in acel moment. Nu e un sistem perfect, cum nu e nici cel de stat sau privat. E doar altfel. Si mi se pare ca toata societatea de acuma pune mare accentul pe „toata lumea la fel”. Nu prea ai cum, nici macar la stat sau la privat, cand acei copii provin din familii diferite, au situatii materiale diferite, totul e diferit: modul de a invata sau de a asimila noi si noi informatii, moduri de a face fata la tot ceea ce e expus de-a lungul vietii., personalitate si temperament. Multe personalitati au fost educate acasa si au ajuns mari. Dar, la urma-urmei, de ce toti trebuie sa fim „mari”? Putem fi mici si fericiti cu ceea ce suntem si facem. Si, de cele mai multe ori, sistemul de invatamant clasic iti spune ca esti un esec daca vrei asta. In sfarsit, se poate vorbi de pro si contra pentru absolut orice, nu spun ca toti ar trebui sa faca asa, din contra, dar este o alternativa, de ce nu?

    Apreciază

    1. Deocamdata nu e reglementat acest sistem in Romania. In plus, daca iei curricula de la scoala si studiezi dupa ea, care mai e ideea? In ce priveste competitivitatea cu tine insuti… Din pacate, in viata concurezi mai ales cu altii…

      Apreciază

  3. Din fericire sau din pacate se poate si asa! … am vazut adulti inteligenti cu astfel de scoala la baza si foarte bine colaboram profesional acum chiar daca sunt la mii de km departare …insa uneori chiar ma gandesc acum … ca tot e fierbinte subiectul 🙂 oare care e diferenta ?! eu cred ca : doar CA LA ORICARE OM : educatia, mediul si exemplul intelept a celor din jur?! sau doar prejudecati … de valoare…. Chiar si acum colaborez pe diverse proiecte online cu tineri ce practica o astfel de instruire scolara si mi se par normali, activi si cred ca vor deveni cetateni exemplu chiar daca au invatat online sau dupa cum tot e o moda internationala sa lucrezi online …. si sa nu te mai duci la lucru sa-ti vezi sefu turbat 🙂 sau colegii pe care poate nu ai vrea sa ii vezi zilnic !

    Apreciază

    1. Nu cred ca a spus cineva (cel putin nu aici) ca persoanele care sunt instruite acasa nu pot fi normale, active sau inteligente, insa nu stiu daca se compara studiul online (care de altfel nu se exclude cu studiul in cadrul sistemului de invatamant de stat sau privat, pentru ca nimeni nu te opreste sa te educi in particular in domeniile care te intereseaza) cu ceea ce preda un profesor care are totusi cunostinte de pedagogie. In alta ordine de idei, lucrez de ani pe proiecte cu oameni din toate colturile lumii si pot spune cu convingere ca munca in echipa merge mult mai greu online, de aceea incercam sa avem macar o sesiune „face to face” pt fiecare proiect. In plus, practic destul de des „lucratul de acasa” si colegii enervanti sau seful turbat (astea sunt generalizari care nu prea isi au rostul, pentru ca nu toti sefii sunt turbati, la fel cum nu toti profesorii sunt persecutori de copii) isi fac aparitia si pe mail sau la telefon 🙂 Pana la urma, omul e o fiinta sociala si nu poate trai, invata si munci doar online – ar fi tare trista si singuratica viata astfel…

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s