Hotelul
Nu neapărat castelul în sine, ci toată experiența de vizitare a lui. Am ajuns la Hunedoara dinspre Alba-Iulia, pe un drum ocolitor pentru că am vrut să vedem și Transalpina. Ne-am cazat la hotelul Krystal, pentru care făcusem rezervare pe booking.com. Un hotel frumos, cochet, curat, cu piscină, al cărui singur dezavantaj este locația, undeva în afara Hunedoarei, în localitatea Peștișu Mare. Dacă vrei să mergi în oraș, ai nevoie neapărat de mașină. Dar nu prea ai ce să vezi în Hunedoara, așa că mai bine petreci câteva ore agreabile la piscină. Singura atracție a orașului, Castelul Corvinilor, nu pare să prezinte interes pentru staff-ul hotelului. Am întrebat care e programul de vizitare și domnișoara de la recepție a zis că nu știe. Și atât. Sigur că puteam și noi să gugălim ca să aflăm chestia asta, ceea ce am și făcut, dar cred că ar fi trebuit să primim informații de la recepție, poate chiar un pliant, așa cum se întâmplă în toate hotelurile europene. Am mai avut o surpriză neplăcută când am văzut că prețul de pe booking era mai mare decât cel de recepție (180 de lei față de 160 lei). Nu am mai întâlnit nicăieri, nici în România, nici afară o situație similară.
Castelul
Și am plecat să vizităm castelul. Drumul de acces dificil, printr-un oraș sărăcios, te duce către castel, care-ți apare în față dintr-odată, cumva neașteptat. Ca să parchezi mașina, ai la dispoziție un teren viran dotat cu indicator de Parcare cu plată sau o străduță desfundată în pantă, de poți să crezi că ai „aterizat” într-un sătuc de munte.
Castelul este o apariție maiestuoasă, care-ți taie respirația și te face să uiți pe moment de împrejurimile dezolante. Evident că n-am ratat momentul ședinței foto cu castelul, apoi am trecut podul spre castel.
Poarta are un fel de arcadă, iar în partea dreaptă e casa de bilete. Eu în față, Sotzul în spate să cumpere bilete. Am intrat împreună cu un grup destul de mare și foarte preocupată să fac poze, n-am băgat de seamă că am trecut cu jumătate de pas de individul de la pază. Stăteam pe loc și făceam poze, când simt că mă prinde cineva de braț și-mi spune „Tickets!”. Știa și el un cuvânt în engleză. Îi spun că e Sotzul în spate cu biletele, iar el simte nevoia să mă apostrofeze că am trecut de el fără bilet și mă apucă din nou de braț. Îl atenționez că n-are voie să mă atingă (oare unde mă credeam, în America?) la care el îmi spune „Sigur…te-am violat”. Destul cât să-mi piară cheful de vizitarea castelului.
Plimbarea turiștilor prin castel se face cam la voia întâmplării, fiecare pe unde-l taie capul. Există o numerotare a sălilor, dar nu un traseu propriu-zis. Dacă nu ești atent, poți rata, de exemplu urcarea în turnul cel mai înalt. Poate și pentru că sunt lăsați să umble de capul lor, unii uită de ei și se „eternizează” lângă câte un loc pe care ai vrea, poate, să-l pozezi. Cred că și-au propus să apară în pozele tuturor :).
Curtea este ocupată în întregime de niște structuri metalice, al căror scop îmi scapă. În sala marcată ca bucătărie se găsește un magazin de suveniruri, acolo unde cică era baia vezi doar patru pereți și, în afară de semnul indicator, nimic nu aduce a baie.
Marea majoritate a sălilor sunt goale și, cu excepția unor piese răzlețe de mobilier, nimic nu pare să recreeze atmosfera vremii. Mai ales că, în urma restaurărilor succesive, clădirea și-a cam pierdut din autenticitate. Multe elemente arhitecturale și decorative au fost modificate sau chiar înlăturate.
Cam puțin oferă castelul pentru 30 lei, cât e biletul de intrare.
N-ai nevoie de mai mult de o oră ca să bântui prin castel iar, dacă la ieșire speri să ai câteva momente de relaxare, să bei ceva răcoritor sau o cafea și să cumperi, eventual, vreun suvenir, poți să-ți iei gândul. Tot ce ai la îndemână sunt câteva tarabe cu suveniruri meschine și kitschoase și ceva răcoritoare. Se mai văd urmele a ceea ce pare să fi fost cândva o terasă. În cele două magazine cu așa-numite produse hand-made, dai de vânzători super-plictisiți, care au uitat până și să salute (dacă au știut vreodată).
Am plecat de la Castelul Corvinilor fără niciun suvenir, doar cu amintiri neplăcute. Când mă gândesc că am văzut orășele care trăiesc de pe urma castelelor medievale (Gruyeres sau Guimaraes), nu mă pot împiedica să nu mă întreb de ce hunedorenii nu pot face asta? Sigur, iar o să întrebe unii, unde mă trezesc? Noi trăim în România, nu în Elveția sau în Portugalia. Așa o fi. Și ce-i cu asta?
Galerie foto
Dorina Danila 
Ne batem joc de toate.
Dacă încă de la intare eşti întâmpinat de acel „domn” plin de nesimţire, nu mă mai miră nimic. Sunt curioasă, dacă ai fi răspuns în engleză, ar fi procedat la fel?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cred ca da. Am citit si pe Tripadvisor o referire la „the guy at the gate”.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Poate at fi o idee sa citească si superiorii lui acest review, plus cele de pe tripadvisor. Si poate ar fi ideal sa iso gaseasca alt loc de muncă.
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău pentru experiența nefastă trăită, cu siguranță Leon a avut o experiență mai plăcută prin alte locuri. 🙂
Referitor la diferența de tarif, ar trebui făcută o sesizare către Booking, întrucât Termenii și Condițiile de publicare nu agrează o asemenea politică. Interpretarea acestei operațiuni este că unitatea de cazare pune pe umerii clientului și comisionul pe care aceasta trebuie să-l achite celor de la Booking.com pentru închiriere.
Cât în ceea ce-l privește pe ”the guy at the gate”, nu merită nervii, un simplu meltean, agent de pază polișist wanna-be. Dar o reclamație, nu cred că ar strica. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut o experienta foarte placuta la Alba-Iula. O sa povestesc curand despre asta. Am lasat un review la booking. Cat priveste melteanul, ar merita desigur o reclamatie. Dar ma indoiesc ca o ia cineva in seama. E suficient sa vezi cum arata poti ca sa-ti faci o idee despre firma de paza la care lucreaza.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu tot vreau sa ajung aici dar Stefan imi tot spune ca voi fi foarte dezamagita. Drept e ca mi-a spus ca totusi e ceva mai bine in sensul ca ultima oara cand el a vazut castelul era complet gol, nicio piesa de mobilier sau ceva care sa reconstituie epoca, iar centrala de langa era in toata „splendoarea” ei. Eu ca exemplu, dau tot timpul mica cetatuie de la Gyula, si pe ea flutura stema Corvinilor, dar de fiecare cand am ajuns pe acolo am vazut ca au mai lucrat ceva pe acolo. Anul asta lucrau la un restaurant/berarie in fostul grajd al castelului. Ma bucur insa ca te-ai simtit bine la Alba-Iulia.
ApreciazăApreciază
Din pacate, are dreptate Stefan :(.
ApreciazăApreciază
Legat de diferența de preț de la Booking, din câte știu eu, politica lor de preț se referă doar la tarifele afișate de hotel pe internet, adică pe site-ul propriu sau alte site-uri.
Nu știu sa existe restricții legate de tarifele afișate la recepție.
Exista însa avantaje și dezavantaje legat de rezervările online. De exemplu, pe un site precum romaniaturistica unde puteți contacta direct proprietarii unităților, nu va veți lovi de problema diferenței de preț.
Însă și aceasta metoda de a rezerva direct către proprietari are dezavantajul ca, în cazul unităților mici de cazare precum pensiuni cu câteva camere, care nu au recepție, pot interveni cazuri de rezervări neonorate sau suprapuse.
Asa că .. la final, alegerea trebuie sa fie a turistului în cunoștință de cauză.
ApreciazăApreciază
Problema a fost ca facusem rezervare pe booking la un tarif si am platit tariful afisat la receptie, mai mare evident. Si am fost nedumerita, fiindca nu mi se intamplase inainte. Peste tot am platit tariful la care facusem rezervarea, chiar daca la receptie era afisat altul. In fine, asta a fost :).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta e cu totul altceva … dar din text se înțelege ca la Booking era afișat tariful mai mare decât cel de la recepție (180 fata de 160).
Dacă ați rezervat prin Booking la un tarif mai mic, atunci hotelul era obligat sa va respecte tariful din rezervare. Pentru asemenea incidente, un hotel risca sa fie delistat din Booking, fiind considerat foarte grav. Cred ca era suficient un mail sau telefon la Booking și s-ar fi rezolvat pe loc.
ApreciazăApreciază
:)). Da, așa a fost cum am scris. A trecut un an și am uitat deja :). Așa cum am spus, asta a fost, nu e un capăt de țară. Uite cum îți joacă memoria feste :))).
ApreciazăApreciază
Dupa ce am citit articolul tau, parca nu ma mai trage „ata” sa merg sa-l vad. Nu stiu cum este in Europa de Vest, dar am fost in Corfu in Fortareata Noua. Fara ghid, dar n-ai cum sa te ratacesti. Iar in pretul de intrare, 3 euro/persoana aveai si o racoritoare (bere de ghimbir) sau o bere mica pe care o puteai savura in incinta (curtea interioara), pe canapele. Nici acolo suvenirurile nu erau grozave (magneti si alte kichituri), dar aveau lichior fe kum-kuat, kum-kuat confiat, migdale glasate si multe altele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici vorbă de așa ceva la Corvini :).
ApreciazăApreciază