„Marele Nate – întâiul între puști” de Lincoln Peirce

Despre autor:

Lincoln Peirce (n.1963, Iowa, SUA) a creat prima sa serie de benzi desenate pentru revista școlii la care învăța (Colby College din Maine). A studiat la Brooklyn College, a predat artă și a fost antrenor de baseball la un liceu de băieți din New York, după care s-a mutat în Maine și s-a apucat de scris (și de desenat). Locuiește în Portland împreună cu familia sa. În timpul liber joacă hockey, îi place muzica country și prezintă o emisiune muzicală la un post de radio local.

Despre carte:

marele-natePublicat în 2012 de Arthur
Format: 140×200
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 224
ISBN: 978-606-8044-07-1

Serialul de benzi desenate a fost publicat în presa americană, începând cu anul 1991, și spune povestea unui puști de 11 ani, a familiei sale (tata și o soră mai mare), prietenilor, colegilor de școală și a profesorilor de la școala unde învață. A apărut și o serie de 8 cărți al căror personaj principal este Nate.

M-am amuzat copios citind prima dintre aceste cărți, „Marele Nate – întâiul între puști”. Este un fel de jurnal a lui Nate într-o zi, să zicem, obișnuită de școală. Nu chiar obișnuită. fiindcă un răvaș îi spune lui Nate că va depăși un record în ziua aceea. În final, răvașul a avut dreptate: Nate a primit pedepse de la toți profesorii cu care a avut ore în ziua aceea. Plus una din partea directorului. Așa că, la sfârșitul zilei de școală, s-a dus la sala de detenție cu un  număr record de bilețele roz. Da, ai citit bine, școlile din străinătate au o sală de detenție, unde elevii pedepsiți trebuie să stea o perioadă de timp.

Până să ajungă la sala de detenție, Nate are tot felul de peripeții amuzante, care-i dau ocazia să facă și observații asupra celor ce se întâmplă la școală. Sau asupra protagoniștilor, colegi și profesori.

8 – Zilele cu profesori suplinitori. Cred că suntem cu toții de acord că suplinitorii sunt aproape întotdeauna mai buni decât profesorii adevărați. „Mai buni”, adică „mai fraieri”. Cei mai buni sunt cei care abia au terminat facultatea și n-au mai predat niciodată. Să fiu sincer, nu sunt prea isteți. Sau poate sunt doar foarte naivi.(Sunt curioasă ce note ar da elevii mei zilelor de școală. Cred că aș putea să-i întreb asta. Cândva.)

Ora a șasea – Matematică

Iată o întrebare cu răspunsuri multiple. Este matematica:

  1. complet plictisitoare?
  2.  complet inutilă?
  3. o oră tocmai bună pentru un pui de somn?
  4. toate variantele de mai sus?

Răspunsul corect este, firește, 4. Adică nota mea la ultimul test.” (Hm, e vreun prof de mate pe-aici?)

Bleah, urăsc matematica! O înțeleg, dar creierul meu se blochează când domnul Staples zice chestii de genul: Matematica este peste tot! O să folosiți matematica în fiecare zi pentru tot restul vieții! Pentru tot restul vieții. Abia aștept.” (Vestea proastă e că proful Staples chiar are dreptate.)

„Domnul Galvin predă la Școala nr.38 de pe vremea dinozurilor.” (Uneori am impresia că și eu predau la școala mea de pe vremea dinozaurilor.)

„Nimic nu-i mai enervant decât să rămâi la școală după ce s-au terminat orele.. Încercați, dacă nu mă credeți. E total aiurea. Aproape că auzi cum râd pereții de tine.” (Am încercat. Nu știam de ce e, uneori, așa gălăgie pe coridoarele școlii după ce se termină orele :).)

marele-nate

Recomandări:

Librăriile online recomandă cartea cititorilor din grupa de vârstă 7-12 ani. Aș crește puțin vârsta, nu prea cred că la 7 ani poți înțelege prea bine toate aventurile lui Nate.

Deci, eu recomand cartea:

  • puștilor, mai mari sau mai mici (dar nu mai mici de 9 10 ani) care se „luptă” zilnic cu școala
  • părinților și bunicilor celor menționați
  • profesorilor care se află și ei pe „frontul de luptă”, dar numai dacă au simțul umorului dezvoltat.

O lectură amuzantă, de 4/5 steluțe.

Poți cumpăra cartea de AICI.

Lectură plăcută!

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;„Marele Nate – întâiul între puști” de Lincoln Peirce&8221;

  1. Baiatul meu are 7 ani si aveti dreptate cand spuneti ca nu e de varsta lui. L-am lasat sa citeasca pentru ca era curios, dar a renuntat singur spunand ca nu are rabdare.
    Fetita (9 ani) a citit, da – la varsta ei merge cartea si a terminat-o chiar foarte repede.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, asa am zis si eu. E prea mic.
      Culmea e ca a citit aproape toata carte cu Aventurile lui Huck Finn. Cred ca e doar o chestie de moment. Uneori prefera carti cu povesti, ceva de genul 10 pagini, alteori incearca ceva mai lung, dar isi pierde rabdarea si renunta.
      Am zis ca tot e bine ca vrea sa citeasca si nu l-am fortat ca sa nu obtin efectul contrar.
      „Scuze excelente” a citit si a ras mult. A inceput si cartea „Baiatul cu caruciorul merge in tabara” – sa vedem daca o termina 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s