Dragă Larisa But

13692556_1354861154543264_3431958674074758590_n-minAm citit cu mare atenție postarea ta de pe Facebook (viața noastră pare să se fi mutat pe Facebook mai nou) și am aflat că ești foarte supărată că, în urma contestației pe care ai făcut-o, nota 9,10 pe care ai luat-o la proba scrisă la limba română a examenului de bacalaureat s-a transformat în 7,80.

Supărarea ta este firească, dar de la o nemulțumire normală până la cuvintele grele pe care le-ai folosit în postarea cu pricina e cale lungă. Dacă aș fi o persoană foarte importantă în țara asta, ți-aș răspunde la supărare cu un singur cuvânt: „Ghinion”. Pentru că nota 9,10 este una foarte bună.

Nu am să-ți răspund așa, înțeleg dorința ta de a obține o notă mai mare, așa că o să încerc să-ți explic cum se poate ajunge de la 9 la aproape 8 (nu 7, cum scrii tu). Nici într-un caz din cauza mentalităților comuniste, așa cum pretinzi tu. Din fericire pentru voi, faceți parte dintr-o generație care știe destul de puține lucruri despre asta, dar e o modă acum să „arunci” cu comunismul încoace și-ncolo.

Evaluarea unor lucrări, oricare ar fi acestea, nu este o treabă ușoară. Cu atât mai mult cu cât se face în presiunea care apasă asupra examenului de bacalaureat. Evaluatorii sunt ființe umane, prin natura lor subiective și diferite unele de altele. Prin urmare, modul în care corectează o lucrare poate fi diferit, chiar dacă există un barem de corectare. Unii sunt mai pretențioși, „taxează” fiecare greșeală, alții sunt mai îngăduitori și mai dispuși să treacă peste mici erori sau scăpări. Pot să spun asta, având în vedere că am în spate o îndelungată carieră didactică și am evaluat, de-a lungul timpului, foarte multe lucrări, în diverse echipe de corectori. Am corectat lucrări la olimpiada județeană și națională, la bacalaureat (când materiile pe care le predau erau discipline de bacalaureat), la concursuri naționale și chiar internaționale. Mi s-a întâmplat uneori să constat diferențe între nota pe care am acordat-o eu și nota sau notele celorlați corectori. La un concurs în Italia, nici nu a început bine filmul de prezentare a școlii mele, că doamna din dreapta mea (era italiancă) a pus o „minunată” notă 4 în clipa când a văzut că e o școală din România. Ce zici de asta?

Asta ca să nu mai vorbim de situațiile în care ai de evaluat multe lucrări într-o perioadă scurtă de timp și când, inevitabil, se instaurează rutina și, apoi, oboseala. Am evaluat de curând, în cadrul unui concurs național, 60 și ceva de site-uri de prezentare ale firmelor de exercițiu. Am încercat să fiu cât mai obiectivă cu putință și am studiat site-urile cu foarte mare atenție. În paralel, ele erau evaluate și de o altă persoană, a cărei identitate nu-mi era cunoscută. La sfârșit, comisia de organizare a făcut media aritmetică a celor 2 note, după care am văzut fiecare nota celuilalt corector. Unele erau foarte apropiate, altele nu. După câteva zile de pauză, am revăzut câteva site-uri și m-am gândit că, poate, nota ar fi fost alta. Nu e vorba de o greșeală, e pur și simplu o diferență de percepție. Asta și pentru că văzusem, între timp, toate site-urile. De multe ori e și o chestiune de comparație.

Imaginează-ți, pentru o secundă, că ai de corectat 100 de lucrări (atâtea are de citit un evaluator la bacalaureat) și apoi răspunde-ți cu sinceritate: toate notele pe care le-ai da ar avea același grad de obiectivitate? Nu trebuie să-mi spui răspunsul. Dacă e sincer, îl știu deja. Pe de altă parte, la contestații lucrările sunt mult mai puține, iar corectorul este mai puțin dispus să fie generos, dacă pot să mă exprim așa.

Pot însă să te asigur de un lucru: niciun profesor, oricât de frustrat sau cu mentalități comuniste ar fi, nu are ca scop al vieții să vă doboare înainte de a apuca să înfloriți și să vă dezvoltați. De ce ar face asta? Ce satisfacții i-ar aduce?

Ar mai fi multe de spus despre evaluare, dar mă opresc aici fiindcă nu e scopul meu să fiu un fel de avocat al evaluatorilor. Mă întristează însă că un beneficiar al sistemului de învățământ (fără ghilimele, așa cum ai scris tu) crede că, după 12 ani a rămas doar cu diplomă cu niște note pe care nu le merită. Unde a dispărut tot ceea ce ai învățat în timpul ăsta? Chiar crezi că n-o să-ți folosească la nimic? Și apropo de note, care sunt, de fapt, notele pe care le meritați?

Sfatul meu este să nu pornești în viață cerând capul lui Moțoc. Care profesori să fie îndepărtați? Cei de la prima corectare sau cei de la contestații? Sau poate toți? Se poate, probabil, întâmpla și asta, dar ce punem în loc? Cine ne garantează că cei care vin vor fi pe placul tuturor? Sau, mai bine, nu mai punem nimic în loc. Probabil că am putea desființa sistemul ăsta pe care-l cataloghezi drept infect.

Nu-ți clădi viitorul pe frustrări și pe satisfacții meschine. Construiește, nu demola. Și nu-ți baza construcția pe sacrificarea altora, chiar dacă unora le place atât de mult mitul meșterului Manole.

Îți doresc tot binele din lume!

Un profesor oarecare de la o școală din România

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Dragă Larisa But&8221;

  1. Buna ziua. Apreciez ca v-ati facut timp sa scrieti o intreaga postare legata de nemultumirea mea, dar nu mi-ati schimbat in niciun sens parerea. Sa stiti ca pentru o persoana care a invatat foarte mult pentru acest examen(in special la limba romana), exista o diferenta uriasa intre nota 9,50 si 7,80. Exista o diferenta uriasa intre un elev care s-a apucat sa invete cu o saptamana inainte si are 9,25 si un elev care a invatat tot anul si are 7,80. Daca chiar vreti sa va raspund sincer la intrebare, chiar nu ma emotioneaza cu absolut nimic faptul ca profesorul are de corectat 100 le lucrari! Este meseria voastra! Asa cum nici pe profesori nu ii interesa ca noi aveam de invatat foarte mult de pe o zi pe alta, spunand mereu „invatamantul e obligatoriu doar pana in clasa a10a, nimeni nu te pune sa vii la scoala” asa ca, nici pe profesorii respectivi nimeni nu ii pune sa fie profesori, dar au ales sa fie, asa ca scuza oboselii mi se pare penibila la fel ca scuza „e o materie subiectiva”. Poate fi o materie subiectiva, dar exista un barem, exista un mod de a corecta, deci nu mi se pare cinstit ca altii sa aiba nota mult mai mare sau mai mica pentru ca a avut norocul sau nu sa nimereasca un alt tip de profesor. La un examen national unde se pune atat de multa presiune pe elevi un an intreg nu ar trebui sa existe asa ceva!!! Asta este nemultumirea mea. Si in continuare consider ca sunt neindreptatita. Cu cine as vrea sa ii inlocuiesc pe acei profesori care nu se pot adapta la o modalitate de a corecta normala? Cu niste oameni capabili. Si daca nu exista, inseamna ca sistemul cu siguranta este infect.

    Apreciază

    1. Si care e diferenta uriasa intre un elev care a invatat o saptamana si unul care a invatat un an? E asta cumva un criteriu de evaluare? Nu-mi amintesc sa fie in barem. Pana la urma conteaza ce stii, nu cat timp ti-a luat invatatul. Si nu intentionam sa te emotionez, am incercat doar sa-ti explic niste lucruri. Explicatiile nu inseamna scuze, ma asteptam ca un elev care vrea o nota mai mare de 9,10 la romana sa stie asta. Nu am avut nicio clipa intentia sa scuz ceva. Si, apropo, cred ca te simti nedreptatita nu neindreptatita.

      Apreciază

    2. Vorba aia: „much ado about nothing”… au dat si altii BAC-ul, fara atata victimizare si expunere zgomotoasa de frustrari. E varianta cea mai simpla sa dai vina pe subiecte, pe sistem, pe profi, pe guvernanti, fara sa te uiti in mod obiectiv la tine. Supraevaluarea asta oarba nu duce la nimic bun. Trebuie sa te gandesti la ce poti face tu sa devii mereu mai bun, nu la ce pot face altii sa te vada mai grozav decat esti de fapt. Sunteti la varsta la care va sufla parintii in orgolii si din pacate asta doar va distorsioneaza perceptia asupra realitatii…

      Apreciat de 2 persoane

    3. Ideea cu mentalitatile comuniste este o prostie. Faptul ca tara este dominata de coruptie este adevarat. Sistemele functioneaza foarte prost, de multe ori infect (sistemul sanitar, infrastructura, etc). Dar de la nota rezultata in urma contestatie si pana la sistemele corupte e cale lunga.
      Eu nu inteleg de ce a fost nevoie de contestatie, avand in vedere ca nu ai nevoie de aceasta nota.
      Ti-ai asumat un risc depunand contestatie, la fel cum si profesorul corector isi asuma riscul de a gresi, corectand 100 de lucrari in cateva ore.

      Apreciază

      1. Eu nu am spus ca e vorba de o greseala. Am spus doar ca dupa ce citesti de 100 de ori acelasi lucru, poate vezi altfel lucrurile. Cand corectezi lucrari la contestatii, esti atent la toate detaliile si la toate greselile. Citesti lucrarea aia si in dunga, daca e nevoie.

        Apreciază

      1. Nu neaparat. Nu toti trebuie sa fie elevi de nota 10, iar BAC-ul, Licentele si alte examene de natura lor au exact acest scop. Un filtru perfect pentru astfel de oameni. Oricum, respectele mele pentru articol si rabdarea de care ati dat dovoda, desi domnisoara e prea aroganta, sunt convins ca acesta a atins alte persoane care il apreciaza! 😊

        Apreciat de 1 persoană

  2. draga mea profesoara (nu oarecare ci dascal) daca vei spune elevilor tai cel putin la inceput de fiecare trimestru „Nu-ți clădi viitorul pe frustrări și pe satisfacții meschine. Construiește, nu demola” poate ca acesti tineri minunati nu s-ar dilua ca si intelect si personalitate asa cum se intampla din pacate cu generatiile din ultimii 10-15 ani !!
    dar poate si un grup de dascali „cu angoase ,frustrari si nepasari” contribuie la fel de mult la „produsul de rebut” al scolii sau mai corect al societatii „democratice ” in care n-i se deterioreaza copii .viata,sufletul,visele !!!
    crezi ca mai exista leac pentru romanica ??

    Apreciază

  3. Draga Larisa But, incerc sa echilibrez putin balanta comentariilor de mai sus, spunandu-ti ca iti dau dreptate 100%. Mai mult decat atat, iti felicit parintii pentru atitudinea corecta pe care ti-au insuflat-o fata de viata si fata de momentele in care te simti nedreptatita. Sa ai curajul sa-ti strigi supararea si sa-ti ceri drepturile in cel mai CORECT si LOGIC text pe care l-am vazut in ultima vreme de la reprezentantii generatiei tale… Bravo! Mai ales ca la postarea ta vad ca primesti raspunsuri anoste de la oameni care, in ciuda tonului didactic si, pe alocuri, arogant cu care se reped sa-ti corecteze vreo greseala dau ei insisi cu bata in balta cand vine vorba de cum se scrie corect. Dincolo de acest aspect, vreau sa-ti mai spun ca in viata care te asteapta intransigenta pe care o arati fata de cei care ar trebui sa-si faca meseria si punct, dar mai ales fata de tine insati te va ajuta de n-ori mai mult decat scuze („erau obositi”), invitatii de genul „pune-te in locul lor” etc etc. Tie ti se cere sa manifesti intelegere fata de posibila greseala a unui profesor, eu iti spun ca intr-o companie bazata pe concurenta un coleg al meu a fost dat afara acum doua saptamani pentru ca gresise ceva. Da, si el era obosit, e proaspat tatic, deci iti dai seama cam cat de greu ii este. Dar in fata unei greseli (grave, e adevarat) faptul ca era obosit nu a contat. Ceva imi spune ca nici unul din cei care iti dau replici de genul de mai sus n-ar rezista nici o saptamana intr-o firma unde RASPUNZI pentru greseli tale, nu te fofilezi in spatele unor scuze penibile. Iti urez succes, Larisa, sper sa mai aud de tineri ca tine!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s