P.S. Te iubesc de Cecelia Ahern

Despre autoare:

Cecelia Ahern (n.1981) este o scriitoare irlandeză, fiica fostului prim-ministru irlandez, Bertie Ahern. Poți citi mai multe despre ea aici.

Despre carte:

Produs publicat în 2011 de ALLFA
Colecția Strada Ficțiunii Bestseller
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 400
ISBN: 978-973-724-370-6

P.S. Te iubesc e cartea cu care a debutat Cecelia Ahern, la vârsta de 21 de ani. Mă așteptam așadar la o carte ușoară, „subțire”, numai bună de abandonat după câteva pagini. Nu numai că n-am abandonat-o, dar am citit-o pe nerăsuflate. N-a fost prea greu, fiindcă e o carte care se citește ușor, cu plăcere, deși nu e o poveste prea veselă, ba chiar dimpotrivă. Deși e un roman chic-lit, tema propusă e una profundă, dramatică, dar tratată uneori cu o doză de umor. Apropo de romanele chic-lit, n-am înțeles niciodată de ce unii tind să trateze cu un oarecare dispreț acest gen literar.

E povestea unei iubiri neîmplinite, nu pentru că nu ar fi împărtășită, ci pentru că a durat foarte puțin. Holly și Gerry sunt două suflete-pereche care se întâlnesc. se îndrăgostesc și apoi, firesc, se căsătoresc. Dar fericirea lor nu a durat decât câțiva ani, până când Gerry se îmbolnăvește și moare, lăsând-o pe Holly singură și neconsolată.

După moartea lui Gerry, Holly este debusolată și  nu știe cum își va continua viața fără el. Ca să-i dea o mână de ajutor și dincolo de moarte, Gerry îi lasă o listă cu lucruri de făcut. Holly primește lista lui Gerry sub forma a zece scrisori, pe care să le deschidă câte una în fiecare lună.

Astfel, urmând „instrucțiunile” lui Gerry, Holly revine încet la viață. Participă la o seară de karaoke, deși detesta să facă asta, merge în vacanță în Spania, împreună cu prietenele sale și își găsește un serviciu care-i place. Cu toate astea, lucrurile nu par să meargă întotdeauna așa cum ar trebui. Sharon, una dintre prietenele sale urmează să devină mamă, iar Denise, cealaltă prietenă, să se căsătorească. Vești bune, dar Holly nu se poate bucura pentru ele așa cum ar trebui.

„Holly dorise din tot sufletul să se bucure pentru prietenii ei, dar nu putea scăpa de sentimentul că rămăsese în urmă. Viețile tuturor mergeau înainte, dar nu și viața ei.”

Într-una dintre scrisorile sale lunare pentru Holly, Gerry îi dă un sfat, care pare să se transforme într-un imbold să-și continue viața.

„Țintește luna și, dacă nu nimerești, cel puțin vei fi înconjurată de stele.”

Să nu uiți asta, da?

În cele din urmă, Holly ajunge la niște concluzii despre ea și viața ei:

„Era o femeie care făcuse greșeli, care uneori plângea lunea dimineața sau singură noaptea în pat. Era o femeie care se plictise adesea de viața ei și care găsea dificil să se dea jos din pat dimineața ca să meargă la serviciu… Pe de altă parte, era o femeie care știa ce înseamnă iubirea adevărată și care era gata să trăiască intens, cu mai multă iubire și să-și facă amintiri noi.”

Cum se termină toată povestea? Cu un sfârșit neașteptat, din punctul meu de vedere.

Am regăsit tema din acest roman și în E cineva acolo?, un roman scris, întâmplător sau nu tot de o scriitoare irlandeză. Dar, P.S. Te iubesc, deși un roman de debut, mi se pare incomparabil mai bun. I-am dat 5/5 steluțe pe Goodreads.

Poți comanda cartea pe elefant.ro sau pe libris.ro.

Lectură plăcută!

P.S. Un fragment din carte m-a făcut să mă gândesc puțin altfel la aeroporturi. Recunosc că până acum nu-mi plăceau prea tare.

„Îi plăceau aeroporturile. Îi plăcea mirosul, zgomotul și întreaga atmosferă, cu oameni care treceau veseli, trăgându-și bagajele după ei, așteptând nerăbdători să plece în vacanță, sau întorcându-se la casele lor. Îi plăcea să privească oamenii sosind, întâmpinați cu urale de familiile lor, și-i făcea plăcere să-i urmărească cum se îmbrățisau cu patos. Era un loc perfect să privești oamenii. Aeroportul îi crea întotdeauna un sentiment de așteptare nerăbdătoare și o gaură în stomac, ca și cum era pe cale să facă ceva extraordinar. Coada la poarta de îmbarcare o făcea să se simtă de parcă aștepta să se dea într-un montagne rousse la parcul de distracții, era ca un copil entuziasmat.”