„Cartea de la San Michele” de Axel Munthe

Despre autor:

Axel Martin Fredrik Munthe (1857 – 1949) a fost un medic suedez, care provenea dintr-o familie de origine flamandă, stabilită în Suedia în secolul al XVI-lea. Vorbea mai multe limbi: suedeza, engleza, franceza, italiana și germana. A fost căsătorit cu o suedeză, apoi cu o aristocrată engleză.

Axel Munthe a studiat medicina în Suedia și în Franța și și-a început cariera de medic la Paris, dar a trăit cea mai mare parte a vieții sale adulte în Italia. S-a bucurat de succes în carieră, atât la Paris cât și la Roma era foarte solicitat, iar în 1892 a devenit chiar medicul familiei regale suedeze.

În 1875, a ajuns pe insula Capri și, cucerit de frumusețea locului, s-a hotărât să construiască casa visurilor sale acolo. A durat ceva până și-a îndeplinit visul, dar rezultatul a fost o reședință de vis, la care primea uneori oaspeți de seamă.

Despre carte:  

Produs publicat de Orizonturi
Data apariției: Septembrie 2012
Colecția Romane celebre
Tip copertă: Broșată
ISBN: 978-973-73-6170-7

13606541_1347522398610473_6084004827585648220_n-min

Cartea de la San Michele este o autobiografie romanțată a medicului suedez Axel Munthe. Ajuns în tinerețe pe insula Capri, el se îndrăgostește de frumusețea locurilor se hotărăște să-și construiască o casă în Anacapri, acolo unde cândva se refugiase și împăratul Tiberius, sau Timberio cum îi spuneau localnicii.

„Ajunserăm în cele din urmă la capătul celor șapte sute șaptezeci și șapte de trepte și pășirăm printr-o trecătoare boltită, cu uriașele balamale de fier ale podului basculant de pe vremuri încă fixate în stâncă. Ne aflam în Anacapri. Tot golful Neapolelui se întindea la picioarele noastre, încercuit de Ischia, Prochida, bulgărele de pământ numit Posilipo, scânteietoarea linie albă a Neapolelui, Vezuviul, cu norii lui trandafirii de fum, Sorrento, câmpia adăpostită sub Monte Sant Angelo și, în depărtare, Munții Apennini, încă acoperiți de zăpadă. Chiar deasupra capetelor noastre, țintuită pe stânca abruptă ca un cuib de vultur, se afla o micuță capelă în ruine. Acoperișul boltit i se prăbușise, dar blocurile uriașe ale zidăriei, aranjate de o manieră mai puțin întâlnită de rețea simetrică, încă îi mai susțimeau pereții deteriorați.

– Roba di Timberio! îmi explică bătrâna Maria.

– Cum se numește micuța capelă?

– San Michele.”

Cartea este, de fapt, o colecție de întâmplări din viața doctorului Munthe, populate de personaje foarte diferite între ele, unele caractere comune, altele cel puțin exotice, dacă pot spune așa. Astfel, își fac apariția în viața doctorului lapona Ristin, doctorul Charcot, domnișoara Hall, contese și marchize pariziene și mulți alții, un adevărat mozaic de personaje.

„Ristin mergea în fața mea, în tunica ei albă de ren și cu o căciulă roșie de lână. În jurul mijlocului avea o centură lată din piele, brodată cu fir albastru și galben și cu actarame și legături de argint masiv. De centură atârna cuțitul, săculețul cu tutun și cana.  Mai observai un mic topor pentru tăiat lemne înfipt sub centură. Purta jambiere de piele moale, albă, de ren, care-i strângeau pantalonii largi de piele. Picioarele-i mici îi erau vârâte  în încălțări delicate din blană de ren, frumos împodobite cu fir albastru. În spate își ducea loutkos-ul, un rucsac din scoarță de mesteacăn, ce conținea diferitele sale bunri și proviziile noastre. Era de două ori mai mare ca al meu, dar nu părea să o fi deranjat câtuși de puțin greutatea acestuia.”

Este o carte despre un vis împlinit, dar și despre devotament și dăruire, despre lupta medicului cu moartea, despre boli reale sau imaginare. Temele la care ne invită autorul să reflectăm sunt unele sensibile: hipnoza, consumul de droguri, sexualitate, eutanasiere.

„S-a întâmplat ca, în cursul uneia dintre aceste prelegeri, să fac cunoștință cu Guy de Maupasant, deja faimos încă de pe atunci pentru al său Boule de Suif și a neuitatei sale Maison de Tellier. Purtam discuții ce nu se mai sfârșeau despre hipnoză și tot felul de tulburări nervoase, nu obosea niciodată în încercările lui de a scoate de la mine puținul pe care îl cunoșteam despre aceste domenii. Mai dorea, de asemenea, să știe totul despre nebunie, chiar de pe atunci strângea material pentru formidabila sa carte „Le Horla”, un tablou fidel al propriului viitor tragic.”

O problemă importantă pe care o ridică Munthe este locul pe care trebuie să îl ocupe medicul în societate și despre răsplata pe care oamenii i-o datorează. Sunt întrebări la care nu s-a găsit răspuns nici până în ziua de astăzi.

„Cât prețuia în inima unei mame sănătatea ei sau a copilului său, pe care tu trebuia să le salvezi? Care era plata corespunzătoare pentru a înlătura teama de moarte dintr-o pereche de ochi cuprinși de panică, printr-un cuvânt plăcut sau o simplă strângere de mână din partea ta? Cât de mulți bani să iei în schimb pentru fiecare secundă de luptă cu moartea, cu seringa ta cu morfină, care să îl smulgă călăului?”

În ciuda faptului că problemele ridicate sunt unele profunde, grave chiar, nu lipsesc nici aspectele amuzante.

„Curând, deveni evident că apendicita nu era chiar ultima dintre găselnițe și că trebuia să fie descoperită o altă maladie, pentru a veni în întâmpinarea cererii generale. O boală nouă fu aruncată pe piață, se bătu monedă pe un nou cuvânt, o monedă de aur, într-adevăr, COLITIS. Era o boală simplă, dar elegantă, la adăpost de cuțitul chirurgului, întotdeauna la îndemână când doreai, și pe placul tuturor. Nimeni nu știa când venea, nimeni nu știa când pleca. Aflasem că mulți dintre prevăzătorii mei colegi o încercaseră deja pe pacienții lor cu mare succes, dar norocul îmi fusese potrivnic până atunci.”

Să mai zică cineva că marketingul nu are nimic de-a face cu medicina :).

Nu a durat mult și, la Paris sau la Roma, doctorul Munthe ajunge să fie solicitat de tot mai mulți pacienți.

„Soneria de la ușă sună și mesaje sosesc zi și noapte, cu scrisori urgente și solicitări. Telefonul, această armă letală în mâinile femeilor trândave, încă nu își începuse campania sa de tocat nervii la orele bine-meritatei odihne.”

Călătoria lui Munthe din Suedia în Franța, din Laponia în Italia s-a sfârșit la San Michele, când un bătrân obosit, cu vederea slăbită de lumina soarelui pe care a iubit-o atât de mult, și-a lăst capul pe umărul lui Francisc din Assisi.

Sursa video: http://www.capri.com/

Recomandare:

Citește cartea alternativ cu o carte mai ușoară, pentru că te va încărca emoțional foarte tare. Eu nu citesc, de obicei, mai multe cărți deodată, dar când am citit Cartea de la San Michele am simțit nevoia să citesc și altceva, ca să mai fac câte o pauză.

Nota mea pe Goodreads: 4/5.

Poți comanda cartea pe Elefant.ro sau Libris.ro.

Lectură plăcută!

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;„Cartea de la San Michele” de Axel Munthe&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s