„Supunere” de Michel Houllebecq

Despre autor:

Michel Houllebecq (n. 1956 sau 1958, după cum susține autorul, în insula Reunion) este poet, eseist, romancier și regizor, unul dintre cei mai cunoscuți și traduși autori francezi contemporani. Numele lui era Michel Thomas, dar și-a luat pseudonimul literar (Houellebecq) după bunica din partea tatălui. Până la 6 ani a fost crescut de bunicii din partea mamei, în Algeria, apoi a plecat la Paris, unde a fost în grija bunicilor din partea tatălui său.

A absolvit Institutul Național de Agronomie Paris-Grignon, apoi a început Școala Superioară Louis Lumiere – secția de cinematografie, pe care nu a terminat-o.

A avut câteva depresii, mai ales după ce nu și-a găsit un loc de muncă și a rămas în șomaj și a fost internat în sanatorii de odihnă. A fost căsătorit, dar a divorțat de soția sa după ce a devenit tată.

La început a publicat versuri, apoi, începând cu 1994, a publicat romane și a cunoscut un succes fulminant.

Despre carte:

Produs publicat în 2015 de Humanitas Fiction
Data apariției: Mai 2015
Colectia Raftul Denisei
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 296
ISBN: 978-973-689-925-6

Romanul Supunere a stârnit vâlvă încă de la apariția sa în 7 ianuarie 2015, când, printr-o nefericită coincidență, s-a petrecut atacul de la redacția Charlie Hebdo. Înainte de lansare a fost piratat și citit de mii de oameni, iar după ce a văzut lumina tiparului, s-a instalat rapid în fruntea topurilor din Franța, Italia și Germania. Apariția variantei în limba engleză a avut parte de o altă coincidență nefericită: noi atacuri la Paris.

Este un roman de ficțiune politică, al cărui personaj principal (anti-eroul, după unii), Francois, este profesor de literatură la Universitatea Paris III – Sorbona. El este specializat în Huysmans, căruia i-a dedicat șapte ani din viață, timp în care a elaborat o teză de doctorat de aproape 800 de pagini. Este un bărbat în floarea vârstei, puțin trecut de patruzeci de ani, singuratic și cu existență prea puțin mulțumitoare. fapt care-l face să se gândească uneori la sinucidere.

„Interesul pentru viața intelectuală mi se diminuase serios; existența mea socială nu era deloc mai mai mulțumitoare decât existența mea trupească, se manifesta și ea tot ca o suită de necazuri mărunte – chiuveta se înfunda, Internetul pica, mi se luau puncte de pe permisul de conducere, femeia de serviciu mă fura, făceam greșeli în declarația de impozit – care se succedau necontenit, nelăsându-mi o clipă de tihnă.”

În Franța anului 2022, se produc schimbări politice majore. Se instalează la putere un guvern musulman moderat, Universitatea Sorbona se transformă într-una musulmană așa că profesorii au de ales între a-și păstra cariera, cu condiția convertirii la Islam sau a ieși la pensie.

Inițial, Francois pare tentat de ideea pensionării, dar, înainte de a lua o decizie, el se hotărăște să-și ia o vacanță. El pleacă să vadă Franța rurală, pe care nu o cunoscuse până atunci, iar la întoarcere constată că a avut loc o schimbare majoră în societate: toate femeile purtau pantaloni și un soi de bluză lungă de bumbac până la jumătatea coapselor.

După moartea tatălui său, Francois experimentează câteva zile la mănăstire, dar renunță în scurt timp la ipotetica viață monahală. Oare din cauza detectorului de fum care-l împiedica să fumeze în chilie, a căii ferate din apropiere, a frigului sau a altor motive, mai puțin monastice?

Spoiler: În final, Francois se răzgândește și pare dispus să se convertească la Islam, pentru a-și continua activitatea didactică.

13466130_1332823813413665_463803933030067533_n-min

Părerea mea:

Cartea a primit 3/5 pentru că nu m-a convins deloc, mi se pare mai mult o schiță a ceea ce ar fi putut să fie și pentru că detaliile scenelor de sex cu prostituatele de pe site-urile de escorte cred că ar fi putut să lipsească. Și am citit că e o carte destul de „cuminte” din acest punct de vedere. Îi cred pe cuvânt pe cei care spun asta, fiindcă eu nu am de gând să verific :).

Cel mai bine caracterizează părerea mea despre această carte considerațiile lui Francois despre Histoire d’Or.

„În principiu, Histoire d’Or avea toate elementele ca să-mi displacă: fantasmele expuse mă scârbeau, cartea era străbătută de o patimă, de un fior care contaminau totul.”

Mai pe scurt, not for me. Dar, cu siguranță, este o carte care a plăcut multora, poate o să fii și tu printre ei. Nu poți afla decât dacă o citești :). O poți comanda aici.

Ce mi-a plăcut?

Coperta. Este foarte reușită și m-a făcut cumva să mă aștept la altceva. Dar, știi cum se zice: nu judeca niciodată o carte după copertă.

Dacă ai citit Supunere, m-aș bucura să aflu părerea ta despre carte. Dacă nu încă, îți doresc, ca de obicei,

Lectură plăcută!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s