Despre autoare:
Donna Leon (n.1942, Montclair, New Jersey) este o scriitoare de origine americană, autoare a unei serii de romane polițiste care îl au ca erou principal pe comisarul Guido Brunetti și a căror acțiune se întâmplă în Veneția, oraș în care Donna Leon a locuit peste 30 de ani.
Donna Leon a locuit în mai multe țări (Elveția, Arabia Saudită, Iran, China, Anglia), înainte de a se stabili în Italia, unde locuiește de peste 30 de ani. A lucrat ca lector de literatură engleză, iar apoi a decis să se dedice scrisului.
Despre carte:
Publicat în 2009 de Polirom
Colecția Thriller
Format: 106×180
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 288
ISBN: 978-973-46-0652-8
Unul dintre cei mai importanți dirijori din lume, Helmut Wellauer, este descoperit mort în cabina sa de la teatrul La Fenice din Veneția. Se întâmpla în pauza unui spectacol de operă, pe care Wellauer îl dirija. Comisarul Guido Brunetti, unul dintre cei trei comisari ai Veneției, este chemat să elucideze cazul.
Cauza morții pare a fi otrăvirea cu cianură și toți cei s-au aflat în preajma dirijorului devin suspecți. Brunetti începe să investigheze cazul și scoate la iveală simpatiile naziste ale dirijorului și relațiile sale din tinerețe cu trei surori. Cine a avut, până la urmă, interesul dar și posibilitatea să-i strecoare dirijorului cianură în ceașca de cafea?
Ca să aflu răspunsul la întrebarea asta, l-am urmat pe Brunetti pe străduțele înguste ale Veneției și am pătruns în casele locuitorilor săi, un pallazzo, un apartament frumos restaurat dar și o casă veche, întunecoasă și plină de igrasie. Chiar unui venețian get-beget, așa cum e comisarul Brunetti, Veneția pare să-i ofere mereu surprize.
„Pe drum se opri să se uite la vitrine, șocat ca întotdeauna când se afla în centrul orașului de cât de repede se schimba conținutul acestora. I se părea că toate magazinele care deserveau populația locală – farmacii, ateliere de pantofi, băcănii – dispăreau încet și inexorabil, iar locul lor era luat de buticuri elegante și magazine de suvenire destinate turiștilor, pline de gondole de plastic fluorescent din Taiwan și de măști din papier-mâché fabricate în Hong-Kong. Dorințelor celor în trecere și nu nevoilor locuitorilor le răspundeau acum negustorii. Se întrebă cât avea să mai dureze până când întreg orașul se va transforma într-un muzeu animat, un loc pe care doar să-l vizitezi, dar nu și în care să locuiești.”
În afară de intriga interesantă, aș zice, mi-a plăcut cum autoarea reconstituie, cu umor, viața unui polițist venețian, prins între un șef sicilian, cu tabacheră din onix și baston cu măciulie de argint, doi subalterni de modă și familia sa, formată din soția sa, Paola, descendentă a unei familii aristocratice și doi copii adolescenți. Adică a unui „Polițist, însurat cu o hoață, având o maniacă a computerelor și un anarhist drept copii”, cum singur se descrie. Hoața trișa la Monopoly, maniaca computerelor dorea să primească un calculator, iar anarhistul era un adolescent ca oricare altul.
Evident că investigațiile comisarului sunt „condimentate”, așa cum stă bine unui italian care se respectă, cu mâncare bună și câte un pahar de vin sau, mai rar, bere.
Până la urmă, cine a făcut-o? Soprana La Petrelli, americanca, pretinsa ei secretară, La Santina, una dintre cele trei surori, regizorul, tenorul? Trebuie să citești cartea, ca să afli :).
Moarte în La Fenice a primit din partea mea 5 steluțe pe Goodreads și m-a făcut să doresc să citesc și celelalte cărți ale Donnei Leon. Cred că le voi citi în engleză, pentru că se pare că a fost tradusă doar Moarte într-o țară străină, dar a cam dispărut de pe piață.
Așa că îți sugerez să te grăbești să faci rost de Moarte în La Fenice. De aici :).
Dorina Danila 