„Făuritorul de oglinzi” de Philipp Vandenberg

Despre autor: 

Philipp Vandenberg (n.1941) este pseudonimul literar al lui Klaus Dieter Hartel, un autor german, care și-a petrecut copilăria în Bavaria, a urmat cursurile unei școli secundare de limbi clasice (unde și-a descoperit pasiunea pentru istorie) și apoi a studiat istoria artei și literatura germană la Munchen.

Scrie literatură de non-ficțiune pe teme de arheologie, dar și de romane istorice și cu detectivi. A lucrat o perioadă în presa scrisă, după care a devenit scriitor cu „normă întreagă”, devenind, în scurt timp, unul dintre cei mai de succes scriitori de non-ficțiune din Germania. A început să scrie romane de ficțiune istorică, a căror acțiune se desfășoară în Egiptul Antic, în Roma Antică, la Vatican sau în Evul Mediu european.

A scris 31 de cărți, multe dintre ele best-seller-uri, traduse în 34 de limbi și publicate în peste 25 milioane de exemplare. Locuiește în Bavaria, împreună cu Evelyn, a doua soție și are un fiu, Sacha, din prima căsătorie. Colecționează mașini clasice.

Despre carte:

fauritorul-de-oglinziProdus publicat în 2015 de RAO
Colecția Carte de buzunar
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 592

Povestea meșterului făuritor de oglinzi Michael Melzer începe la Mainz, un oraș german, în anul 1428. Părea să aibă o viață liniștită, comenzile pentru oglinzile, considerate miraculoase, erau în creștere, s-a căsătorit și a avut o fetiță, pe Editha. Lucrurile încep să se schimbe când soția sa, Ursa, moare iar Editha intră într-o depresie profundă și, la vârsta de patru ani, în urma unei intervenții nefericite a unui vraci, își pierde vocea. Melzer o crește singur pe Editha iar când îl cunoaște pe Morienus, un bogat negustor de țesături din Istanbul, îi promite acestuia că i-o va da de soție pe Editha, după ce aceasta avea să mai crească. Promisiune făcută în schimbul unei sume de bani, firește. Așa că, la vremea potrivită, Melzer și Editha se îmbarcă pe un vas și pleacă la Constantinopol.

„Cucerit de venețieni și amenințat de turci, Constantinopol este un oraș muribund. Cu cei șapte sute de mii de locuitori ai săi, s-a numărat odată printre cele mai mari și mai tulburătoare orașe ale lumii, însă la mijlocul secolului al XV-lea mai trăiau aici doar o parte dintre ei, în majoritate italieni și greci. Zilele celui ce fusese odată puternicul împărat al Imperiului Roman de Răsărit se apropie de sfârșit.”

Cei doi debarcă într-un oraș cu totul diferit de cel cu care erau ei obișnuiți și, din momentul în care pun piciorul în marele oraș, viața lor este dată cu totul peste cap.

„În spatele acestei păduri de catarge se ridica orașul precum un bastion enorm: terase și ziduri, pavilioane și palate, porticuri și turnuri, cazărmi și biserici cât cuprindeai cu privirea. Acoperișurile, crenelurile, coloanele, obeliscurile și statuile monumentale sclipeau de parcă ar fi fost din aur pur. Ici și colo se înălțau din marea de case palmieri și platani, o mare îmbibată de curți cu arcade și grădini artistic concepute. Ce mai oraș!”

11209601_1055015651194484_8039228756291101072_n
Istanbul, fostul Constantinopol

La Constantinopol, surprizele se țin lanț. Negustorul Morienus nu era cine părea să fie, făuritorul de oglinzi cunoaște niște … chinezi, de la care învață meșteșugul tipăriturii, fără să bănuiască ce avea să-l aștepte. Urmează o adevărată nebunie: conspirații, intrigi, crime, dar și o poveste de dragoste cu Simonetta, o cântăreață din lăută. Toată lumea pare să dorească să tipărească ceva: indulgențe papale, indulgențe ale celor care speră să devină papi, biblii sau alte texte.

Acțiunea se mută la Veneția, unde se refugiază mai întâi Editha (supărată pe tatăl ei, deoarece credea că a vrut s-o vândă unui medic), iar apoi meșterul, care pleacă în căutarea ei, fugind, în același timp de urmăritorii lui.

„Veneția era un oraș zgomotos, ceea ce pe de o parte se datora plăcerii de a trăi a venețienilor, care ridicau vocea la orice ocazie ivită. Pe de altă parte, Veneția era un oraș activ, în care arta, meșteșugurile și comerțul se împleteau, și chiar dacă nu existau atelaje trase de cai, care în alte locuri reprezentau baza vânzolelii, și chiar dacă vasele făceau mai puțin zgomot decât căruțele, barcagiii constituiau profesia cea mai gălăgioasă din lume, iar înjurăturile lor, ca și cântecele lor, răsunau chiar și noaptea pe canale.”

9-min

Editha se angajează la Ingunda Doerbeck, soția unui bogat armator venețian și se bucură de încrederea absolută a acesteia, până într-o zi, când Editha descoperă un secret teribil al celor doi soți. Totul avea să se schimbe din acel moment.

Între timp, ca să-l ferească pe meșter de eventuale indiscreții, cei care-l angajaseră să tipărească indulgențe îi amenajează un atelier bine dotat pe insula Murano, unde Michel (crede că) poate duce, în sfârșit, o viață liniștită, alături de femeia pe care o iubea. Nu a fost deloc așa, fiindcă intrigile au continuat.

„Spre deosebire de Veneția, care era străbătută de sute de mici canale, la Murano existau doar cinci canale mari. Restul teritoriului era format din străzi și ulițe. Din cauza pericolului de incendiu reprezentat de cuptoarele pentru topit și din cauza fumului care plutea în special iarna deasupra orașului, venețienii îi alungaseră din orașul lor de mai bine de o sută de ani pe sticlari la Murano. Acum, pe această insulă erau înghesuiți peste treizeci de mii de oameni, care trăiau cu toții din sticlărie, meșteșugari, artiști, negustori și nobili proprietari ai marilor manufacturi. Totuși nu mai era un secret faptul că dens populata și bogata insulă, care își bătea chiar și propria monedă, era utilizată de preferință ca gazdă a spionilor și briganzilor.”

Supărarea lui cea mai mare era că Editha, fiica sa, era atât de supărată pe el încât nici nu vroia să-l vadă. Dezamăgit și dornic să scape de toate problemele, Melzer pleacă spre Mainz, ca să-și continue viața acolo.

Aventurile aveau să continue, mai întâi la Verona, apoi la Mainz. Cete de hoți, un grup de chinezi, împăratul de la Constantinopol, papa de la Roma, dogele de la Veneția, chiar și Gutenberg, toți par să vrea ceva de la meșterul din Mainz.

Cum s-a terminat totul? Trebuie să citești cartea, dacă vrei să afli asta :). O poți comanda aici.

Aprecierea mea: 5/5 stele pe Goodreads.

L-am descoperit pe Philipp Vandenberg din întâmplare, dar cu siguranță nu din întâmplare voi citi celelalte cărți ale lui.

Lectură plăcută!

Citește și:

„A cincea evanghelie” de Philip Vandenberg

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;„Făuritorul de oglinzi” de Philipp Vandenberg&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s