Mic tratat de management culinar de Daniel Mafteiu

Despre autor:

Daniel Mafteiu (n. 1967) a absolvit Institutul Politehnic București. Actualmente este producător general al Stirilor ProTV. A lucrat în mai multe redacții de presă.

Despre carte:

Produs publicat de Polirom
Data apariției: Ianuarie 2008
Colecția EGO. PROZA
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 248
ISBN: 978-973-46-0992-5

Am cumpărat cartea atrasă cumva de copertă, care recunosc că m-a intrigat. Mi-a „făcut cu ochiul” de pe raftul librăriei tocmai când mă hotărâsem că ar cam fi cazul să mă (re)apuc să citesc și autori români. N-am mai făcut asta de multă vreme, dacă nu pun la socoteală Biblia pierdută. Știu, trebuia să-l citesc pe domnul Cărtărescu, sau pe domnul Pleșu sau pe H.R. Patapievici. Degeaba te dai ~~blogger~~ om care scrie (și) despre cărți dacă nu-i citești pe domnii enumerați mai sus.

Ei bine, eu m-am oprit, la momentul respectiv, la necunoscutul, pentru mine, Daniel Mafteiu și la tratatul său culinar. Și foarte bine am făcut, fiindcă mi-a oferit momente foarte plăcute în timpul unei călătorii cu mașina (nu, nu eram eu la volan :)).

Pe scurt, o autonumită extraterestră, o tânără de 30 de ani, cu MBA la Paris, manager la o multinațională, le inițiază pe alte „extraterestre” în secretele managementului culinar. Și o face cu mult umor, așa cum se cuvine unor superwomen. Sfaturile privind fierberea unui ou sau cumpărarea unei legături de verdeață de la piață sunt condimentate cu aventurile domestice cu nu mai puțin de 10 extraterești.

Cartea aduce pe alocuri cu stilul chic-lit (iar unii disprețuiesc profund acest stil), dar mie nu mi se pare un păcat capital, pentru că, la urma urmei, toți avem nevoie de amuzament, din când în când.

Uite aici sfaturi culinare:

„– o altă capcană a rețetelor este cea legată de cantități; pentru șase porții de salată de varză, de exemplu, trebuie să aveți pregătite ulei, sare, oțet și o varză; „o”-ul dinaintea verzei este literă, nu cifră; dacă folosiți zero varză obțineți altceva.”

„- felia de pâine unsă cu unt pe fața de jos nu trebuie aruncată la gunoi; e de ajuns să o răsuciți cu 180 de grade în plan orizontal și e gata pentru consum.„

Și o dilemă:

„De ziua mea, numărul șapte îmi promisese un desert delicios; nu vă gândiți la ce speram și eu, el nu era artist la sex, ca numărul șase; era însă genial în bucătărie și mi-a spus că îmi pregătește „lapte de pasăre” … Eram teribil de curioasă cum se prepară, mai ales că nu-mi putea imagina pe unde se mulge găina. Ne-am și certat un pic pe tema asta, el a zis că folosește lapte la cutie, dar eu voiam să văd cu ochii mei cum procedează și îi cumpărasem una rasă din piață; o alesesem pe cea mai grasă după ce mă asigurase țăranul că tocmai făcuse pui.„

Dacă vrei să ai parte de o porție zdravănă de sfaturi culinare condimentate cu distracție, poți comanda cartea aici.

Eu i-am dat 4 steluțe pe Goodreads.