Poftă de ciocolată de Care Santos

Despre autoare:

Care Santos (n.1970, Spania) s-a născut în oraşul Mataró, lângă Barcelona. A început să scrie încă de la 8 ani, iar la 14 ani a câștigat o competiție literară. Este absolventă de drept și filologie, a lucrat ca jurnalist, iar în prezent este critic literar la suplimentul El Cultural al ziarului El Mundo şi coordonează site-ul dedicat literaturii spaniole La Tormenta en un Vaso. A debutat în 1995 și a scris proză scurtă, poezii, cărți pentru copii și adolescenți și romane. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de țări.

Despre carte:

Produs publicat de Humanitas Fiction
Colecția Raftul Denisei
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 352
ISBN: 978-606-779-007-8

Romanul are trei acte și spune povestea a trei femei, din trei secole diferite, cărora destinul le-a scos în cale un obiect simplu și aparent banal, o ciocolatieră albă din porțelan de Sevres, care aparținuse doamnei Adelaide a Franței, sora regelui Ludovic al XV-lea.

Personajele fictive își împletesc destinul cu câteva personaje reale, dar personajul principal al cărții este, de fapt, ciocolata. Și ciocolatiera în care încăpeau trei porții de ciocolată, fiindcă ciocolata din povestea noastră se bea nu se mănâncă.

„Mânerul generos, ciocul arogant, capacul și morișca lipsă și, la bază, inscripția care certifică proprietatea doamnei Adelaide, cine-o fi fost. Pipăie ciobitura de pe cioc, parcă o rană de război. I se pare aspră ca amintirile, ca tot ce se duce ca să nu se mai întoarcă.I se vede rangul, calitatea, orgoliul de-a fi ieșit din argilă ca să ajungă la vârful unei societăți pe sfârșite.”

Poftă de ciocolată începe în secolul al XX-lea și ne întoarce în timp până în secolul al XVIII-lea, în trei povești, cu scriituri și tonalități diferite. Nu se schimbă doar secolul, ci și modul în care este spusă povestea, la persoana a-ntâia, a treia și chiar a doua. Stilul epic devine pentru scurt timp dramatic, probabil ca omagiu pentru Beaumarchais, care apare și el în actul al treilea.

Mai întâi facem cunoștință cu Sara, urmașa unei familii de ciocolatieri barcelonezi, care iubește doi bărbați, pe soțul ei, căreia îi este devotată și pe un ciocolatier excentric, prieten de familie, de care o leagă o dragoste mai degrabă fizică. Sara cumpără ciocolatiera de la un anticar, într-o noapte în care se întorcea de o petrecere prelungită, cu cei doi bărbați abia intrați în viața ei la momentul respectiv.

Ciocolatiera a fost deținută și de Aurora, care a crescut în casa unor ciocolatieri celebri, după moartea mamei ei, a ajuns apoi menajera și, mai apoi, soția unui doctor mai în vârstă.

„Și-n viață nu sunt preludii, nici intermezzouri, nici vreo orchestră care să-nceapă brusc să facă tărăboi să-l anunțe pe fiecare ce-l așteaptă.

În viață, lucrurile pur și simplu încep și se sfârșesc când vor. Și dacă nu te-ai pregătit, asta e.”

Fără vreo orchestră, dar cu un scurt interludiu, ajungem în Barcelona secolului al XVIII-lea, unde Marianna, soția unui ciocolatier se luptă să-și păstreze afacerea, după moartea soțului ei, pe care o ascunde autorităților. Erau vremuri în care regulile breslelor erau foarte stricte și nu permiteau femeilor să dețină vreo afacere. Și breasla ciocolatierilor nu făcea excepție.

Cartea este o adevărată provocare pentru toate simțurile cititorului. Cele trei acte au denumiri aromate: Ardei iute, ghimbir, levănțică; Cacao, zahăr și scorțișoară și Piper, cuișoare și annatto. Îți poți imagina cu ușurință aroma ciocolatei din caseta cu bomboane „Trei prieteni diferiți”:

„Cacaua criollo albă este una dintre cele mai bune specii de cacao, aromată, cu gust delicat, puțin amară, cu totul aparte – și ca preț -, la care Oriol a avut îndrăzneala să adauge chili jalapeno mexican, ghimbir indian și sirop de levănțică.”

Somptuoasele magazine ale ciocolatierilor din Barcelona oferă cititorului o adevărată desfătare vizuală (imaginară, desigur).

„Te-ai oprit în fața vitrinelor, străluceau ca un Sfânt Potir și erau pline ochi cu delicatese frumos așezate pe farfurii și platouri. Bețișoare cu zahăr candel, parcă niște capricii din gheață, caramele învelite în hârtie argintie, cornete cu cacao pentru făcut ciocolată, bomboane de toate felurile cu cele mai sofisticate umpluturi, totul pus în valoare de o pictură cu o frumoasă și foarte elegantă doamnă în biblioteca ei, bând o ceașcă de ciocolată … Din câte se vedea, marea noutate erau niște bomboane pe care le numeau „giandula”, care formau piramide lucioase într-o parte importantă a vitrinei, de parcă ar fi fost cheia de boltă. Mai încolo, înșiruite ca niște soldați, erau  tabletele de ciocolată.”

Barcelona are și ea un rol important în cele trei povești și, urmărind destinele celor trei protagoniste, descoperim un oraș fermecător, ai cărei locuitori nu erau pasionați doar de ciocolată și de porțelanuri, ci și de operă, așa că actul al doilea prilejuiește cititorului o scurtă incursiune în lumea operei, capitolele având denumiri ca Norma, Don Giovanni, Il trovatore. 

Dacă mi-a plăcut cartea?

Foarte mult, i-am dat 5 steluțe pe Goodreads :).

Ce nu mi-a plăcut?

Coperta, deși frumoasă, seamănă foarte mult cu coperta unei alte cărți.

Dacă ți-o recomand?

Evident, indiferent dacă-ți place sau nu ciocolata. Dar cum ar putea să nu-ți placă ciocolata?

Ce argumente am?

Cărțile sunt cea mai bună companie, nu credeți? Cuvintele înțelepte, frumoase, pe care le culegem din ele ne fac mai buni. Iată deosebirea dintre unul care a citit și unul care nu a pus niciodată mâna pe o carte: primul poate spune că a scotocit într-o mulțime de suflete diferite, în timp ce al doilea nu a ieșit niciodată din el însuși, bietul.

Dacă vrei să citești cartea, o poți comanda AICI.

Lectură plăcută!