„Biblia pierdută” – ghid de călătorie (4)

După peripețiile de la Londra, profesorul Baker dă o fugă (cu avionul, ce-i drept) până acasă, în America.

HARD COUNTY, WEST VIRGINIA

Casa în care crescuse se afla în Hard County, o regiune situată în valea fertilă a brațului sudic a râului Potomac, cu munți înalți pe fiecare parte a văii, la 150 km de aeroportul Dulles din Washington.

„Străbunicul, care o construise în 1890, alesese să se așeze într-o zonă care se numește la Hard County, la vest de capitală. Charles nu înțelesese vreodată dacă o făcuse dinadins, sau dacă omul era obsedat, fiindcă localitatea cea mai apropiată de micul castel al familiei se numea chiar Baker. Era o zonă superbă, înconjurată de pădure, de dealuri și munți pitici, de parcuri naturale și de pârâie repezi. Pentru Charles, fusese paradisul pe pământ.”

Sursa foto
Sursa foto

 După scurta escală americană, Charles și Christa s-au reîntors în Europa.

BOLOGNA

Charles Baker a sosit în Bologna de la Lyon, cu o cursă Alitalia.

Bologna este cel mai mare oraș din regiunea italiană Emilia-Romagna și al șaptelea oraș din Italia, din punct de vedere al populației. Este un oraș cunoscut atât pentru viața sa culturală cât și pentru cea mai veche universitate din Europa (înființată în 1088). În centrul istoric, unul dintre cele mai bine conservate din lume, se unesc, în formă de L, două piețe, Piazza Nettuno și Piazza Maggiore, unde pot fi admirate clădiri vechi, biserici și turnuri medievale. Plimbă-te pe sub celebrele arcade, bea o cafea bună și apoi savurează spaghetele bologneze la ele acasă. Sau ia o felie de pizza și o înghețată și așează-te pe o bordură, dacă vrei să intri în atmosfera studențească.

Porțile medievale ale orașului

„Orașul medieval fusese construit pe trei cercuri concentrice, dintre care cel mai mare era un cerc zodiacal cu centrul în Piazza Maggiore, piața centrală a orașului. Întâi primul cerc, numit La cerchia de Selenite, după mineralul din care erau confecționate blocurile de piatră ale vechiului zid. Nimeni nu știe, cu exactitate, când a fost ridicată acea parte… Aici au fost ridicate, inițial, niște porți care nu trebuie confundate cu cele douăsprezece din al treilea cerc…

Un al doilea cerc de ziduri, numit La Cerchia del Mille, care avea o lungime de 3,5 kilometri, a fost construit undeva prin secolul al XI-lea. Și aici existau alte optsprezece porți, dispărute și ele mai puțin patru, ale căror rămășițe au fost înglobate în clădiri.

În fine, al treilea cerc, cel care lega porțile pe care le căuta Charles și figurau pe harta respectivă, numit La Circla, era cel construit după planurile cercului zodiacal, chiar dacă orașul ajunsese să aibă o formă poligonală și nu rotundă.”

Din cele douăsprezece porți existente inițial, astăzi au mai rămas zece, multe dintre ele reconstruite sau modificate: Castiglione, Santo Stefano, Maggiore, San Vitale, San Donato, Mascarella, Galliera, Lame, San Felice, Saragozza. Porta Sant’Isaia și Porta San Mamolo au fost demolate.

Din indiciu în indiciu, Charles Baker face turul celor zece porți. Prima poartă la care a ajuns a fost Porta Saragozza, o poartă de cărămidă roșie. A fost construită în secolele XIII-XIV, dar în secolul al XIX-lea, forma inițială a fost schimbată cu cea actuală de castel.

Sursa foto
Sursa foto

Porta San Felice a fost construită în secolul al XIII-lea și era dotată cu un pod mobil. A fost restaurată de mai multe ori, inclusiv în 1805, cu prilejul vizitei lui Napoleon în oraș. În 1840, zidurile adiacente au fost demolate și a fost amenajat un punct de coletare a taxelor.

Sursa foto
Sursa foto

A  treia poartă (din cele încă existente) la care a ajuns Baker a fost Porta delle Lame. La început, poarta avea două poduri mobile, unul pentru trăsuri și una pentru pietoni. Poarta a fost reconstruită în 1677 în stil baroc. Cel mai recent, poarta a fost restaurată în perioada 2007-2009. Statuile de bronz care înconjoară poarta îi reprezintă pe partizanii care au luptat aici în noiembrie 1944.

Sursa foto
Sursa foto

Porta Galliera, cea mai bogat decorată dintre porți, are un portal interior în stil baroc, iar fațada simbolizează rolul de apărare al porții. În secolul al XIV-lea, a fost construit un castel, lipit de poartă. Este poarta cel mai bine conservată, dar a fost și ea restaurată de mai multe ori.

Sursa foto
Sursa foto

Charles Baker s-a îndreptat apoi spre Porta Mascarella. Turnul izolat de astăzi era odinioară o metereză în zidul de apărare al orașului și avea un pod mobil, care a fost desființat în secolul al XV-lea.

Sursa foto
Sursa foto

Porta Donato (sau Porta Zamboni) era o poartă în zidurile exterioare ale orașului, în zona universitară a acestuia.

Sursa foto
Sursa foto

Porta San Vitale (cunoscută și sub numele de Porta pe Ravenna) a fost construită în 1286, sub forma unui turn cu o cazarmă adiacentă. Pe partea exterioară era un șanț cu apă. Turnul a fost demolat în secolul al XVI-lea, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost demolat și podul.

Sursa foto
Sursa foto

Porta Maggiore (Porta Mazzini) a fost intrarea principală din partea de est a orașului. Ca și celelalte porți, a fost reconstruită de mai multe ori, iar astăzi este o structură de cărămidă, cu două arce ogivale, fără acoperiș și coridor  de trecere.

Sursa foto
Sursa foto

Porta San Stefano (Porta per la Toscana) a fost construită în secolul al XIII-lea, apoi reconstruită și restaurată de mai multe ori. Fortificația a fost întărită în secolul al XV-lea, apoi deteriorată masiv în 1512, când turnul original a fost distrus. Poarta a fost reconstruită în anul următor. Cele două clădiri au fost construite în 1843 și marchează intrarea monumentala în oraș numit „bariera gregoriană”.

Sursa foto
Sursa foto

Porta Castiglione este o poartă de cărămidă, construită în 1250, prin care intra canalul Savena, care furniza apa necesară orașului. De-a lungul timpului, poarta a fost închisă și redeschisă de mai multe ori. La începutul secolului al XX-lea, au fost demolate zidurile și poarta a căpătat aspectul actual.

Sursa foto
Sursa foto

Hotelul Porta San Mamolo

Este un hotel romantic, confortabil și liniștit, situat în centrul orașului, nu departe de Piazza Maggiore. Hotelul se află într-o clădire tipic bologneză, cu grădini interioare, adevărate oaze de relaxare pentru turiști. Micul dejun poate fi servit în curtea interioară, numită Veranda. Hotelul are un salon de evenimente cu 35 de locuri, nu are un restaurant, dar sunt suficiente restaurante în apropiere, așa că nu trebuie să-ți faci griji din acest punct de vedere.

Sursa foto

Turiștii pot alege una dintre cele 43 de camere single, duble, triple sau Junior suite, unele dintre ele cu terase de unde pot fi admirate grădinile interioare sau panorama orașului.

„În locul porții San Mamolo sau D’Azeglio se înălța un hotel mic de trei stele numit, cum altfel, Hotelul Porta San Mamolo. Aici își stabili cartierul general. În acea zi nu îi păsa că stătea în cel mai urât hotel în care locuise vreodată.”

Nu e de mirare că nu i-a plăcut hotelul prea mult, e mai degrabă un loc pentru cupluri sau persoane romantice, nu pentru bărbați care călătoresc singuri :).

Bonus:

O rețetă de spaghete cu sos bolognese găsești pe www.gustos.ro. Înarmează-te cu răbdare, sosul trebuie fiert două ore :).

La Bologna se încheie aventurile profesorului Charles Baker și tot acolo se termină și călătoria noastră virtuală.

Dacă ți-a plăcut călătoria, invită-ți și prietenii la drum, în căutarea Bibliei pierdute :).

Citește și

Biblia pierdută – ghid de călătorie (1)

Biblia pierdută – ghid de călătorie (2)

Biblia pierdută – ghid de călătorie (3)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s