„Biblia pierdută” – ghid de călătorie (2)

Peripeţiile în căutarea Bibliei pierdute continuă.

După ce șoferul mașinii care i-a adus de la Sighișoara la București a fost împușcat de un necunoscut, Charles Baker și Christa Wolf au plecat cu un taxi spre Gara de Nord, de unde au luat un tren spre Praga.

Cu trenul de la București spre Praga

„Chiar dacă trenurile se mai modernizaseră, vagoanele-restaurant din fostele țări comuniste păreau încremenite în timp. Arătau exact la fel ca în urmă cu douăzecișicinci de ani, înainte de căderea Zidului Berlinului. Logica dispunerii era aceeași, cum erau la fel fețele de masă și vesela. Până și majoritatea ospătarilor rămăseseră aceeași. Dacă cei bătrâni se pensionaseră, cei care erau pe atunnci ucenici deveniseră între timp seniorii alimentației pe șine. Nimeni și nimic nu îi putea clinti. Același comportament, aceleași obiceiuri, aceeași îndemânare în a încărca notele de plată.”

Îți sună cunoscut?

O crimă oribilă a avut loc în tren, așa că Charles și Christa au fost nevoiți să-și întrerupă călătoria spre Praga și să facă o escală într-un sat din Cehia, la 85 km de Brno. Nu au zăbovit prea mult și și-au continuat drumul spre Praga.

PRAGA

Capitala Republicii Cehe este situată pe râul Vltava, în Boemia Centrală și are aproape 1,67 milioane de locuitori, în numărul cărora nu sunt luați în considerație cei aproximativ 300.000 de navetiști, care lucrează în oraș, dar nu locuiesc aici.

Praga este supranumită Praga mater urbium („mama orașelor”), Orașul celor o sută de clopotnițe sau Orașul de aur. Începând cu 1992, centrul istoric al Pragăi a fost inclus pe lista patrimoniului cultural al UNESCO.

Ce alt loc ar putea fi mai potrivit pentru un thriller decât „Orașul de Aur, plin de unghere secrete și străduțe întunecate, subsoluri vechi și dătătoare de fiori”. 

Catedrala Sf. Vit

Catedrala Arhiepiscopiei de Praga este cea mai importantă catedrală din oraș. Construcția ei a început în anul 1344, din inițiativa împăratului Carol al IV-lea pe locul unei vechi bazilici romane, ridicată de Wenceslaus I, ducele Boemiei, în anul 925. În catedrală erau oficiate ceremoniile de încoronare a regilor și reginelor Cehiei și Boemiei. În dreptul portalului de sud al catedralei se află Statuia Sfântului Gheorghe, realizată în anul 1373 de sculptorii Martin și Gheorghe din Cluj, la comanda împăratului Carol al IV-lea.

„Catedrala Metropolitană a Sfinților Vitus, Wenceslas și Adalbert (Vito, Vaclav și Vojtech în cehă) este emblema cea mai importantă a Pragăi și o capodoperă a goticului, care a avut, de-a lungul timpului, o influență uriașă asupra arhitecturii de gen din întreaga Europă. A fost nevoie de mai mult de o mie de ani pentru ca vasta catedrală să arate cun arată astăzi. De la prima piatră pusă în secolul al X-lea de prințul Vaclav, cunoscut sub numele latin Wenceslaus, devenit ulterior sfânt, până în 1929, catedrala, care fusese la început doar o modestă basilică, a cunoscut de-a lungul vremii extinderi, demolări, adăugiri și modificări continue. Dacă e eclectică din punct de vedere stilistic, mai ales în interior, aceasta se datorează modului în care au evoluat gustul religios și cel artistic de-a lungul a o mie de ani de istorie. Catedrala a fost locul în care erau îngropați cu predilecție cei mai importanți regi ai Cehiei și Boemiei, sfinții principali ai pământului, ca și artiștii cei mai de seamă care au pus umărul la realizarea acestei capodopere … De jur împrejurul ei, ocolind întreaga suprafață a navei, transeptului și tritoriumului, sunt firide în care se găsesc o multitudine de capele și altare, statui și grupuri statuare, care poartă numele celor îngropați în cavourile generos ornate și împodobite.”

Turnul Catedralei Sf. Vit (99 m)este cel mai ]nalt dintre turnurile istorice din Praga și-l adăpostește pe Zikmund, cel mai mare clopot din Boemia. Este înalt de doi metri și cântărește optsprezece tone. Legenda spune că a fost nevoie de șaisprezece perechi de cai pentru a fi transportat și că, atunci când au vrut să-l ridice în vârful turnului, toate frânghiile de care l-au atârnat s-au rupt. Noroc cu fiica regelui, care și-a tăiat cosițele, le-a pus și pe domnițele ei să facă la fel și a proiectat apoi un fel de scripete cu care au reușit să ridice uriașul clopot în vârful turnului.

Printre cei înmormântați în Catedrala Sf. Vit se găsesc regele Wenceslas și Sf. Ioan de Nepomuk, care a fost aruncat în Vltava pentru că a refuzat să-i dezvăluie regelui secretele pe care regina i le-a spus în confesional.

Sursa foto
Sursa foto

Strada de Aur

Zlatá ulička, așa cum i se spune în limba cehă, este o străduță situată în Castel, cu căsuțe pitorești, viu colorate.

Sursa foto
Sursa foto

Legenda spune  că numele ei vine de la alchimiștii care, în secolul al XVI-lea, au încercat să producă aur, chiar dacă ei nu au locuit sau lucrat vreodată acolo. Pe vremea împăratului Rudolf al II-lea, aici locuiau arcașii de la castel împreună cu familiile lor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, împăratul Iosif al II-lea a desființat corpul arcașilor și căsuțele au fost vândute ieftin.

În casa de la numărul 22, s-a retras Franz Kafka timp de doi ani (1916-1917) ca să poată scrie în liniște.

Astăzi pe străduță sunt magazine de suveniruri, iar la capătul ei, un muzeu de armuri medievale. Nu te poți plimba gratis pe străduță, ca pe una oarecare, trebuie să plătești o taxă de intrare.

„Strada îngustă fusese ridicată din ordinul aceluiași ubicuu Rudolf al II-lea până la nivelul arcurilor zidurilor Castelului pe la sfârșitul secolului al XVI-lea pentru a-i găzdui pe soldații acestuia. Ceva mai târziu, după războiul de 3o de ani, pe ea s-au mutat familii de meșteșugari, în special aurari. De aici își trăgea și numele și nu, așa cum se crede îndeobște, de la alchimiștii care încercau să facă aur din mercur. Aceștia locuiau câteva străzi mai jos. Acolo stătuse Franz Kafka mai puțin de doi ani, împreună cu sora lui. Se pare că în căsuța minusculă de la numărul 22 îi venise ideea pentru Castelul, unul dintre cele trei romane ale sale, din păcate neterminat. De la începutul secolului trecut strada devenise o hazna în care trăiau lumpenproletariatul și pleava societății, care nu își puteau permite mai mult decât niște locuințe minuscule, într-o jalnică stare de paragină. Prin anii ’60 statul comunist o reconstruise, după ce evacuase locuitorii, pe care îi mutase în blocuri, la periferie. Astăzi străduța pare o bijuterie populată cu căsuțe zugrăvite în culori țipătoare, exact ca o alee din povești.”

Hotel Boscolo

Hotelul din Praga este unul dintre cele șase hoteluri Boscolo (celelalte sunt la Roma, Veneția, Budapesta, Milano și Nisa) care oferă celor care-i trec pragul o experiență de neuitat.

Sursa foto
Sursa foto

Are 152 de camere, printre care 2 apartamente prezidențiale, mai multe saloane-restaurant, zonă de wellness și câteva săli pentru evenimente. Câteva dintre acestea (cu nume de opere: Aida, Traviata, Turandot, Tosca) i-au dat lui Baker bătăi de cap în încercările lui de a dezlega misterul Bibliei pierdute.

 Sursa foto 

Charles și Christa încearcă să decodifice un mesaj misterios în Cigar Bar.

„Hotelul avea un Cigar Bar absolut încântător, îmbrăcat în lambriuri, cu fotolii și canapele din piele și cu un aer colonial, vintage, de epocă.”

Sursa foto
Sursa foto

După mai multe peripeții la Praga, profesorul Baker s-a îmbarcat pe o cursă Turkish Airlines, cu destinația Londra. Ce-a văzut acolo? În episodul viitor.

Citește și

Biblia pierdută – ghid de călătorie (1)

Biblia pierdută – ghid de călătorie (3)

Biblia pierdută – ghid de călătorie (4).

Și nu uita, citește și dă mai departe :).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s