„Biblia pierdută” – ghid de călătorie (1)

Dacă ai citit Biblia pierdută de Igor Bergler, te invit într-o călătorie virtuală pe urmele personajului principal. Dacă nu ai citit cartea, poate o s-o faci, la sfârșitul „călătoriei” noastre. Sau poate chiar în timp ce „călătorești”, cine știe?

SIGHIȘOARA

Începutul romanului îl găsește pe Charles Baker, profesor la Princeton, la Sighișoara, un „oraș medieval, perfect conservat de la marginea lumii … unde se crede că s-a fi născut prințul întunericului, Vlad al III-lea Țepeș, zis și Dracula”. Un orășel cu „case strâmbe, care se sprijineau una pe alta ca niște bătrâni în nevoie, obligați să se bazeze unul pe celălalt”.

Hotelul Central Park

Hotelul la care este cazat Baker, se găsește într-o clădire construită în 1897. La început a fost locuință și sediu de firmă, apoi, după naționalizare, a găzduit sedii ale unor instituții ale statului, cum ar fi Finanțele sau Poliția, pentru ca, în cele din urmă, să fie renovat și transformat într-un boutique hotel.

Sursa foto
Sursa foto

Ce gândea Baker despre hotel?

„Hotelul Central Park îi plăcuse din prima pentru combinația de vechi și nou, pentru intrarea care semăna cu poarta de acces a unui teatru parizian plin de lumină caldă și de culoare, dar fără explozia țipătoare de afișe și becuri în toate culorile de pe Broadway. Îi plăceau, așadar, lemnul și fierul forjat în combinație cu covoarele colarate în roșu, cu modele clasice și crini imperiali, tablourile unor artiști locali sau care trecuseră pe acolo, agățate pe coridoare. Sigur, totul era un pic kitsch, însă ce ar fi viața fără un pic de exces decorativ, fără acea parte rozacee și liniștitoare de bun-gust din prostul-gust. Și se îndrăgostise de barul-restaurant cu aer de reședință din Anglia, cu lambriuri închise la culoare și cu alternanța de cotoare de cărți îmbrăcate în piele și sticle de vin amintindu-i foarte mult de casa în acre crescuse.”

Hotelul are 33 de camere, diferite între ele ca design, culoare, dimensiuni și mobilier.

Sursa foto

Sala de conferințe a hotelului are o capacitate de 80-100 de persoane și poate găzdui diverse evenimente (conferințe, întâlniri, aniversări, nunți).

Sursa foto
Sursa foto

În această sală se afla profesorul Baker atunci când a fost întrerupt cu brutalitate de către polițe și apoi dus cu o mașină a acesteia la Scara Școlarilor, unde avea să dea peste trei cadavre, îngrozitor mutilate (hm, partea asta a romanului mi s-a părut cam creapy!).

Scara Școlarilor sau Scara acoperită

A fost construită în 1642 și inițial avea 300 de trepte. Se numește așa fiindcă era destinată să ușureze accesul elevilor la școala evanghelică situată în vârful dealului, lângă biserică și totodată să-i protejeze de intemperii. Bârnele de lemn sprijinite pe căpriori amintesc vag de ogivele unei catedrale gotice, printre care, în zilele însorite, pătrund raze de soare.

Sursa foto
Sursa foto

Începând cu 1849, numărul treptelor a fost redus la 174. Ajuns la scară, Charles Baker l-a felicitat în gând pe cele care a avut această idee:

„Bravo celui care a avut inițiativa, își spuse el. Astăzi i-aș da o medalie.”

Treptele sunt întrerupte de mai multe platforme late, așa că poți să te oprești să-ți tragi răsuflarea.

O legendă locală spune că un băiat trebuie să sărute fata pe care o iubeşte pe fiecare treaptă a scării şi să-i rostească numele fără să greşească, iar dacă reuşeşte înseamnă că este băiatul potrivit pentru fată. Probabil cu asta se ocupau elevii când chiuleau de la școală :). Romantică ocupație și frumoasă poveste.

Turnul cu ceas

Sursa foto
Sursa foto

Acest simbol al Sighișoarei, construit în secolul al XIV-lea, măsoară 64 m înălțime, are 6 niveluri și 110 trepte și este vizibil din orice punct al orașului. Inițial, a fost un turn de poartă cu două niveluri, abia mai târziu a devenit Turnul cel Mare al porții din față. Acoperișul, realizat în stil baroc (1677) are 4 turnulețe la colțuri, care simbolizau autonomia juridică a orașului.

Până în 1556, în turn a funcționat Primăria orașului, apoi acesta a avut alte destinații până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost transformat în muzeu. Vizitatorii pot admira piese de arheologie, textile, icoane pe lemn și sticlă, diverse obiecte aparținând breslelor și o machetă a  cetății Sighișoara, așa cum arăta ea în 1735.

La începutul secolului al XVII-lea, în turn a fost montat un orologiu. Actualul mecanism al ceasului a fost instalat în 1906 și este dotat cu două cadrane uriașe și figurine instalate în nișe.

„I se spunea Turnul cu ceas deoarece în jurul anului 1650 a fost construit în el un ceas imens flancat de statui din lemn reprezentând zeii responsabili pentru numele zilelor săptămânii în latină: Mars, Mercuris, Jovis, Veneris, Saturnis și Solis, adică Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn și Soarele. Doar ziua de luni, în loc să fie Lunae Dies, adică ziua Lunii, era reprezentată, nu se știe de ce, de Diana, zeița vânătorii.

Orașul avusese inițial paisprezece turnuri folosite drept sedii ale breslelor meșteșugărești din Evul Mediu. Rămăseseră în picioare Turnul Fierarilor, Turnul Cizmarilor, cel al Croitorilor, al Cojocarilor, al Măcelarilor, al Cositorilor, al Frânghierilor, al Tăbăcarilor și, bineînțeles, cel cu ceas, care, însă, nu aparținea unei bresle. Au fost distruse complet Turnurile Pescarilor, al Țesătorilor, al Giuvaergiilor și Aurarilor și cel al Lăcătușilor și Dogarilor.”

Dacă ar fi avut mai mult timp la dispoziție, Charles Baker ar fi putut să viziteze și alte locuri interesante în Sighișoara. Din păcate, a fost nevoit să părăsească în grabă Sighișoara, împreună cu Christa și alți „pasageri”. Destinația lor? București.

Și nu uita, citește și dă mai departe :).

Citește și

Biblia pierdută – ghid de călătorie (2)

Biblia pierdută – ghid de călătorie (3)

Biblia pierdută – ghid de călătorie (4).

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;„Biblia pierdută” – ghid de călătorie (1)&8221;

  1. O pastisa penibila dupa Dan Brown.
    Stil chinuit, nimic original, un produs de marketing de doi lei. O smechereala cu ifose de mare autor. O imitatie jalnica a unui frustrat care vrea doar sa vinda, sa faca bani, plecind de la ideea proasta ca s-a vindut odata bine se mai poate vinde o data chiar daca mai prost. Nu recomand. Daca s-ar putea as cere banii inapoi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s