Zi de primăvară în plină iarnă la Timișoara

Am profitat de una din zilele de vacanță de săptămâna trecută și am dat o fugă până la Timișoara. A fost o zi însorită, de primăvară, deși, dacă ne uitam în calendar, ne aflam încă în plină iarnă.

Nu mai fusesem de ceva vreme în centrul orașului, scurtele mele escapade se limitaseră, ca ale multor arădeni care „se respectă”, la Iulius Mall.

Am parcat mașina aproape de centru și am pornit să redescoperim orașul. Deși era joi la prânz, centrul orașului era plin de lume. Primul gând, răutăcios recunosc, care mi-a trecut prin minte a fost: oamenii ăștia nu au și ei serviciu? Ha, ha, râde ciob de oală spartă, cum ar veni :).

La Operă, copiii împreună cu bunicii din dotare, desigur, hrăneau porumbeii. Ceva mai încolo, grupuri de bărbați discutau aprins, ultimele evenimente politice, probabil. Alte grupuri, de tineri de data asta, se plimbau agale și se încălzeau ca muștele la soare. La Fântâna cu pești, un băiat fuma o țigară, în așteptarea cuiva. Am apreciat că a aruncat-o la coșul de gunoi, atunci când a terminat-o.

O atmosferă de oraș occidental. Parcă și oamenii arătau altfel, sub soarele de februarie. Mai calmi, mai relaxați, mai odihniți.

Dacă te apucă foamea, nu trebuie să-ți faci griji, ai la dispoziție o ofertă consistentă. După ce am mâncat fooooarte, foooarte bine am pornit agale spre Piața Libertății și apoi spre Piața Unirii.

Pe aleea pietonală care leagă Piața Libertății de Operă, am făcut o escală la librărie și am cumpărat (cum altfel?) câteva cărți.

Catedrala Mitropolitana

De la Cartea de nisip la Casa cu flori nu e decât un pas. Apropo, poți să bei o cafea la Casa cu flori, nu e o florărie, așa cum ai putea să crezi :).

Casa cu flori

Apoi ne-am întâlnit cu un tip de treabă, de la care am cumpărat pâine bavareză.

Ceva mai încolo, în Piața Libertății, cu un tip cam … ciuruit, cu care nu ne-am putut abține să nu facem o poză. Nu se poate să-l spele cineva pe picioare :)?

Piața Libertății

Privirea trecătorului este atrasă de compoziția sculpturală, în stil baroc, a cărui figură centrală este Sfântul Ioan Nepomuk, patronul catolicismului în Banat. Deasupra lui se află Sfânta Maria, ţinând în mână flori de crin.

Compoziţia sculpturală, în stil baroc, a fost realizată la Viena de către F.Blim şi E. Wasserburger, şi a fost montată în anul 1756 în faţa fostei primării din Piaţa Paradei, azi Piaţa Libertăţii. Celellate personaje sunt sfinţii Rochus, Carol Boromeu şi Sebastian.

Piața Libertății

În cele din urmă, am ajuns în Piața Unirii. Poartă acest nume pentru că, în 1919, aici s-au oprit trupele române care au intrat în Timișoara. Piața s-a numit și Hauptplatz (Piața Principală), Domplatz (Piața Domului) și Piața Losonczy.

Multe uși și ferestre frumoase în Piața Unirii. Mă întreb, uneori, ce mistere se ascund în spatele ușilor și ferestrelor pe lângă care trec? Un scriitor talentat ar putea scoate o poveste super din asta :). Poate Igor Bergler, dacă tot e timișorean, nu?

Într-un colț al pieței, am ochit un șobolan turmentat. N-am mai avut timp să vedem ce e cu el. L-am trecut pe lista de „obiective” la vizita următoare.

The Rat Pub

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s