L-a copiat Igor Bergler pe Dan Brown?

res_636e60287b38645265044797fb6d881e_350x350c_jp0eA apărut de nicăieri (vorba vine) o teorie conform căreia Igor Bergler, autorul Bibliei pierdute, l-ar fi copiat pe Dan Brown, mai exact romanul său, Codul lui da Vinci. Unii au înțeles că nici măcar cuvintele n-au fost schimbate. Mi se pare o mare exagerare să susții așa ceva. Sunt unele elemente, poate asemănătoare, gen: profesorul stă la hotel (1), este chemat la locul unei crime (2), polițista care-l ajută (3), dar atâta tot.

Nu știu de ce, dar am impresia că zvonul cu pricina s-a iscat după ce s-a aflat că Igor Bergler este român. Parcă am avea așa o plăcere să tăbărâm pe câte unul care ridică capul mai sus de al nostru. Sau poate n-a trecut încă moda plagiatului :(.

Mi se pare amuzant că-și dau cu părerea asupra chestiunii multe persoane care n-au citit cartea. După mine, ar fi mai indicat să o citească mai întâi și apoi să susțină o teorie sau alta.

Se poate să-ți placă sau nu Biblia pierdută, dar să-l demolezi pe Bergler cu plagiatul mi se pare cel puțin incorect. Până la Dan Brown e o cale atât de lungă … că-i mai trebuie mult lui Bergler să-l ajungă.

Sunt curioasă care e părerea ta. L-a copiat Bergler pe Dan Brown?

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;L-a copiat Igor Bergler pe Dan Brown?&8221;

    1. E adevărat că pare ușor arogant, dacă mă iau după interviurile pe care le-am citit. Dacă îți place genul și dacă poți face abstracție de autor, merită citită. Când am început s-o citesc, abia apăruse pe piață și recunosc că habar n-aveam cine e Igor Bergler.

      Apreciază

  1. Nici eu nu pot da verdictul pentru ca nu am citit cartea lui Dan Brown. In schimb mai am putin si termin „Biblia pierduta”. Am vazut si eu acuzatiile de plagiat ale cuiva care sustinea ca a citit cartea si chiar isi cerea banii inapoi pe ea. Nu sunt de acord cu o astfel de replica, plus ca cele 3 exemple date le-am gasit la inceputul volumului. Ma intreb daca mai sunt si alte asemanari… daca nu, nu m-as grabi sa fiu atat de vehementa in critici.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Am urmarit si eu povestea asta cu plagiatul. A aparut pe un blog destul de anonim. Se cheama „Ana are carti”. Lasand la o parte ca se vede de la o posta ca e o chestie personala la mijloc, acuzatia e dincolo de ridicol. Sa vedem. Sunt in joc doua tipuri de precaritati. Una de ordin cultural,alta de ordin intelectual. Prima ar putea fi exemplificata cam asa- e si in carte. Ai in fata un text, dar nu intelegi nimic din el pentru ca e intr-o alta limba. Stii literele adica, pentru ca sunt la fel si in limba ta, dar nu intelegi nimic din text. Asta e pentru ca nu stii codul limbii cu pricina. Da, inceputul structurii e din Dan Brown. Autoarea comentariului a recunoscut literele. Dar nu a inteles textul. Ar fi putut sa citeasca analiza marelui critic Pavel Susara. Aceasta structura browniana e folosita in cheie ironic- parodica. Daca cititoarea ar fi fost un pic mai cultivata, ar fi vazut ca numai Dan Brown, ci si Dumas, Kafka, Eco si Joyce, Dali si Byron si lista e foarte lunga sunt parodiati, citati, luati in raspar. Valery si London si atatia altii. Cititorei care vorbeste aberant despre „copy-paste” ii lipseste pur si simplu codul, adica minima informatie culturala. Si tot asa cum un agramat crede ca cel ce scrie corect e imbecil, se comporta si ea. Cea de-a doua precaritate e de ordin intelectual. Aici ar fi situatia unui text in care ibtelegi toate cuvintele, dar nu pricepi textul. Asta e mai grav. Prima e reparabila prin educatie, a doua nu prea. Cititoarea fie n-a citit tot- ceea ce ar denota o lipsa de onestitate foarte caracteristica locului, fie n-a inteles nimic. Paginile de naratologie- in care Charles ii povesteste lui Werner/Ross despre aventura lui Hollywoodiana sunt cheia pentru descifrarea acestui roman pe care eu ( ca si Susara- individ a carui onestitate e mai presus de orice banuiala) o considr unica nu numai in literatura romana. Pur si simplu o carte mare- un librone, cum zic italienii. Asadar, Ana are carti. Ce pacat ca nu pricepe nimic din ele!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Citesc comentariile si ma prapadesc de ras! Una care nu isi da numele- ca in Caragiale”-nu semnez”, „o dam anonima!”, „asa da! Asa semnez!” – zice ca i-a luat interviu lui Bergler, dar n-a citit cartea pentru ca i s-a parut ingamfat autorul. Perfect! La ce i-a mai luat interviu,atunci? Ca sa ce? Despre ce l-a intrebat? Despre prognoza meteo? Alta cu un blog cu doi cititori zice ca a descoperit plagiatul. Uite ca reuseste si ea sa scoata capul din anonimitate. Reteta e simpla- te iei de un nume foarte cautat pe net- si, hopla, afla lumea ca existi si tu! Reclama care paraziteaza notoritatea altuia! Cool! E suficient sa ii citesti celelalte comentarii si intelegi cu cine ai de-a face! Ajnge sa citesti ce scrie despre ultimul roman al lui Umberto Eco! Alta carte dim care n-a inteles o iota! Cum zicea Eco insusi, vai si amar de capul nostru cand incep astia cu educatie precara si priviri goale sa isi dea cu parerea! In rest, nu trebuie sa citesti decat postfata cartii ca sa te lamuresti. Mai bine decat primele treizeci de pagini!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s