„Colecționara de parfumuri interzise” de Kathleen Tessaro

Despre autoare:

Kathleen Tessaro  s-a născut în 1965, în Pittsburgh, Pennsylvania, Statele Unite. A urmat cursurile Universității din Pittsburgh și ale Carnegie Mellon University. A plecat la Londra să studieze și a rămas acolo următorii 23 de ani.

A început să scrie la sugestia unui bun prieten, iar romanul ei de debut, Elegance, a devenit rapid un bestseller. Cărțile ei au fost traduse în mai multe limbi și s-au vândut în milioane de exemplare.

În 2009, s-a întors în orașul natal, unde locuiește și în prezent, împreună cu soțul și fiul său.

Despre carte:

Produs publicat în 2015 de Nemira
Data apariției: Mai 2015
Colecția Damen Tango
Tip copertă: Broșată

Grace Monroe are o viață perfectă. Sau așa crede ea. Este căsătorită cu Roger, bărbatul pe care-l iubește și face parte din rândul aristocrației londoneze. Până într-o zi, când începe să-l bănuiască pe soțul său de aventuri extraconjugale.

Colectionara de parfumuri interzise

Nu are timp prea mult să-și plângă de milă, fiindcă primește o scrisoare de la Paris, din care află că este moștenitoarea Evei d’Orsey, de care nu auzise niciodată până atunci.

Supărată din cauza infidelităților presupuse ale soțului său, Grace pleacă la Paris ca să afle ce e cu acea moștenire apărută pe neașteptate.

Până să aflăm ce s-a întâmplat la Paris, povestea ne duce înapoi în timp, în 1927, la New-York, unde Eva d’Orsey se angajează cameristă la un hotel. Viața o va purta apoi pe Eva la Monte Carlo, apoi la Paris și în Anglia rurală. O viață aventuroasă, populată de personaje mai degrabă extravagante, la capătul căreia lasă o moștenire misterioasă. Cel puțin pentru cea căreia îi este destinată.

Ajunsă la Paris, în primăvara anului 1955, Grace descoperă un oraș total diferit de cel din care venea:

„Orașul avea o frumusețe extravagantă, nepăsătoare. În Londra, șiruri întregi de case fuseseră dărâmate în timpul războiului; cartiere întregi, șterse de pe fața pământului. Peisajul era marcat de răni căscate în asfalt și mormane de moloz carbonizat; monumente grotești ale unor structuri cândva impozante. Însă aici, trotuarele erau netede și uniforme, iar panorama orașului intactă. Oricare ar fi fost stricăciunile ocupației, Parisul părea să le fi dat uitării.

Chiar și aerul era mai rafinat; nu era îmbibat de cărbunele uleios, umed ci limpede, parfumat cu lumina și căldura soarelui continental…

…Mereu auzise cât de elegant era Parisul, dar nu-și putea imagina cum anume.

Și-l închipuise rigid; intoleranța severă a perfecțiunii. Însă acum, când ajunsese aici, fu uimită de naturalețea tuturor lucrurilor din jur, de la tulpinile înalte și suple ale copacilor, cu frunzele foșnind deasupra ei, la pietrișul spălăcit care scrâșnea sub picioare sau la clădirile cu proporții clasice care se înălțau, construite uniform din aceeași piatră deschisă la culoare, totul era orchestrat pentru a captura lumina.”

Paris, Place des Vosges. Sursa foto
Paris, Place des Vosges. Sursa foto

Cercetările pe care le face Grace la Paris, împreună cu Monsieur Tissot, avocatul Evei, o duc la un magazin părăsit, o parfumerie din alte vremuri.

„Înaintea ei, în întunericul răcoros, Grace abia putea zări contururile unei tejghele demagazin și a rafturilor înalte, aliniate de-a lungul pereților. Mirosea a umezeaală. a frig, a aer închis și a mucegai. Vântul șuiera prin colțul spart al uneia dintre ferestre…

Chiar și în starea de paragină avansată în care se găsea, camera îți lua respirația; pereți de sticlă și oglinzi reflectau lumina, astfel încât, pentru o clipă, Grace fu orbită. Pe măsură ce ochii se obișnuiau, putu vedea că spațiul era amenajat ca o combinație de contraste îndrăznețe. Lemnul închis al tejghelei era dintr-un mahon cald, profund. Podeaua acoperită cu dale din marmură albă și neagră. Un candelabru din cristal pe mai multe niveluri, acoperit cu un strat gros de praf și învăluit în pânze de păianjen străvezii, atârna un cordon gros din mătase neagră din centrul tavanului. Iar rafturile erau acoperite cu șiruri lângă șiruri de flacoane zvelte de sticlă, cenușii de colb.

Sub bolta ferestrelor arcuite stăteau două fotolii îmbrăcate în catifea neagră, decolorată și putredă și un taburet tapițat cu piele de leopard.”

De ce a fost părăsită parfumeria? Ce legătură era între Eva d’Orsey și Grace Monroe? De ce i-a lăsat Eva moștenire banii proveniți din vânzarea unui apartament fabulos în Place des Vosges plus niște acțiuni valoroase? Şi cum îi va schimba asta viața lui Grace? Nu poți afla decât dacă citești cartea :).

Ce mi-a plăcut:

  • scriitura: este o carte fluentă, cursivă, care se citește ușor, dar care „te ține cu sufletul la gură”, dacă pot să zic așa
  • personajele: Grace și Eva dar și excentrica Madame Zed, Andre Valmont și Mallory (prietena lui Grace și excepția de la fiecare regulă, mai ales de la ale ei :))
  • că povestea este impregnată de miros de parfum: „Notele superficiale de frunze catifelate de violetă, flori albe, luxuriante și garoafă albă se încălzeau în profunzimi arzătoare create din rășini de ambră, lemn afumat și flori uscate de citrice arzând mocnit. Doze subtile de dud și ambră cenușie îi împrumutau o calitate schimbătoare, curgătoare…”
  • coperta: superbă, elegantă, cumva discretă dar și misterioasă. Știu, știu, nu citim coperta, dar nu citim mai cu plăcere o carte cu o copertă frumoasă?

Ce nu mi-a plăcut:

  • greu de spus, dar dacă e să fie ceva, atunci aș fi vrut ca sfârșitul să fie mai explicit. Unora, desigur, le place exact asta.

I-am dat 5 steluțe pe Goodreads, i-aș fi dat mai multe dacă era posibil :). Cumva, mi-a adus aminte de „Iubirile croitoresei” de Maria Duenas.

Dacă vrei s-o citești, o poți comanda aici.

Lectură plăcută!

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;„Colecționara de parfumuri interzise” de Kathleen Tessaro&8221;

  1. Am citit-o si eu luna trecuta. Nu stiam nimic despre ea la inceput, nu citisem recenzii, o cumparasem asa, cred ca mai mult fascinata de titlu :)). Mi-a placut foarte tare, m-a dus un pic cu gandul la cartile lui Kate Morton, doua planuri temporale legate de un mister care ne este dezvaluit trepatat. Am citit-o dintr-o rasuflare.
    Iar Parisul, oh Parisul este insusi un personaj in roman.

    Apreciază

  2. Am citit-o si eu luna trecuta. Nu stiam nimic despre ea la inceput, nu citisem recenzii, o cumparasem asa, cred ca mai mult fascinata de titlu :)). Mi-a placut foarte tare, m-a dus un pic cu gandul la cartile lui Kate Morton, doua planuri temporale legate de un mister care ne este dezvaluit trepatat. Am citit-o dintr-o rasuflare.
    Iar Parisul, oh Parisul este insusi un personaj in roman.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s