Harem de Colin Falconer

Despre autor:

Colin Falconer (n. 1953) este un scriitor australian de thrillere contemporane sau istorice și de cărți pentru copii, pe numele lui adevărat Colin Bowles. A mai folosit și pseudonimul Mark D’Abranville. A publicat și sub numele lui adevărat cărți de satiră, scenarii pentru radio și televiziune precum și articole și editoriale.

S-a născut la Londra, iar la 20 de ani a emigrat în Australia, unde a lucrat ca șofer de taxi și chitarist, înainte de a se angaja la o agenție de publicitate. În 1984, s-a mutat la Sydney și a început să scrie, mai întâi ca jurnalist freelancer, apoi ca scenarist pentru radio și televiziune, pentru ca, în 1990, să devină scriitor „cu normă întreagă”. A lucrat mulți ani ca voluntar la serviciul de ambulanță.

Cărțile lui au fost traduse în 17 limbi. Printre titluri se numără: Aztec, Drumul mătăsii, Anastasia, Furia, Opium, Colosul, Spioana mea frumoasă, Perle, etc.

Poți citi mai multe despre Colin Falconer aici.

Despre carte:

Harem este povestea iubirii pe care sultanul Suleyman, poreclit de occidentali Magnificul o poartă „micii rusoaice”, așa cum o alinta sultanul, o sclavă din haremul său ajunsă soția sultanului (ceva nemaiîntâlnit până atunci) și împărăteasă.

Hurrem îl face pe sultan să o iubească atât de mult încât să nu mai poată trăi fără ea. El o consultă în toate problemele, chiar și în cele ce privesc conducerea imperiului. La sfatul ei, îl lasă pe marele vizir Ibrahim să conducă oastea otomană la război în locul lui. De dragul ei, își exilează fiul mai mare, Mustafa și pe mama acestuia mai întâi la Manisa, apoi la Amasya. Dragostea pe care i-o poartă cadânei lui favorite îl face să-și desființeze haremul și să se căsătorească cu ea.

Treizeci și cinci de ani petrece Hurrrem la curtea sultanului, ani marcați de intrigi, de dorință de răzbunare și de violență. Nimic nu pare s-o oprească din drumul ei, nici măcar crima, atunci când e nevoie.

O poveste despre grandoarea (și decăderea) unui sultan, marcată de iubire, sex, pasiune, tragedii, exotism, violență.

Unele dintre evenimente s-au întâmplat în realitate, ele apar în lucrări istorice de referință, dar nimeni nu va ști vreodată tot ceea ce s-a întâmplat în spatele ușilor închise ale haremului (la urma urmei, harem înseamnă interzis) sau ale dormitorului imperial. Așa că aceste goluri au fost umplute de imaginația autorului.

Ce mi-a plăcut:

Călătoria imaginară în secolul al XVI-lea, în Istanbul, Veneția, Manisa, sau Amasya.

Iată cum arăta capitala imperiului otoman, în vremea lui Suleyman Magnificul:

„Orașul era un vast mozaic de culori la poalele vârfurilor înalte ale minaretelor și cupolelor strălucitoare ale moscheilor. Legea, Kanunul lui Fatih, cerea ca fiecare casă să fie vopsită după credința locuitorilor ei; erau deci grupuri de case cenușii în care trăiau armeni, ghetouri galbene pentru evrei, cuiburi de case gri închis în cartierul grecesc. Casele turcilor erau zugrăvite galben sau roșu, numai curtenilor li se cerea să aibă casele pictate în negru.”