„Biblia pierdută” de Igor Bergler

Despre autor:

Igor Bergler (n. 1970) este originar din Timișoara, locuiește în București, a studiat managementul și este doctor în economie (informații preluate de pe pagina de Facebook a autorului). De asemenea, a studiat regie de film la Berlin (1991 – 1995)  și comunicaţii audiovizuale, la Academia de Teatru şi Film Bucureşti (1993 – 1997). A realizat şapte scurtmetraje, două mediumetraje şi două lungmetraje, în calitate de regizor şi scenarist. A fost redactor şi realizator de emisiuni și profesor asociat ( 2001 – 2009)  la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii Timişoara, la masteratul „Management şi Marketing în mass-media”.

Despre carte: 

Produs publicat în 2015 de Editura RAO
Data apariției: Septembrie 2015
Colecția RAO Class
Tip copertă: Cartonată
Număr pagini: 556

Este o carte foarte mediatizată, care a beneficiat de vitrine și standuri spectaculoase în librării și de o campanie de promovare intensă, așa că nu e de mirare că a înregistrat recorduri de vânzare pentru piața de carte românescă.

Biblia pierduta

S-au spus și s-au scris multe despre Biblia pierdută, în timpul scurt scurs de la apariție. Printre altele, că îmbină arta suspansului lui Dan Brown cu umorul și cultura enciclopedică a lui Umberto Eco. Sau că este „un puzzle de o inteligenţă diabolică”.

Charles Baker, profesor la Princeton și autor al unor cărți de succes încearcă să descopere un mister care face parte din istoria familiei sale de câteva generații. La începutul cărții, profesorul se găsește la Sighișoara, la o conferință de istorie. Aventurile sale îl poartă la București, apoi la Praga, Londra, Washington și Bologna.

Ce mi-a plăcut:

  • prezentarea cărții: hârtie de bună calitate, copertă cartonată, supracopertă cu grafică excelentă
  • cartea este foarte bine documentată
  • poveștile despre Vlad Țepeș
  • simțul umorului de care dă dovadă autorul în câteva rânduri (printre preferatele mele, scenele din tren)
  • acțiunea antrenantă
  • descrierea locurilor în care ajunge profesorul Baker, în special Sighișoara și Praga.

„Scara spre care se îndreptau cei doi era o ciudățenie. Construită în 1642, făcea legătura între centrul vechi și școala din deal și era în întregime acoperită sau mai degrabă, împachetată în bârne din lemn, sprijinite pe căpriori, iar în interior nervurile de susținere, așezate la distanțe regulate, aminteau vag de ogivele catedralelor gotice. Vopseaua neagră din exterior îi dădea un aer sinistru. Școala fusese construită lângă biserica zisă și ea „din deal”, care data de la 1525 … Scara, cunoscută sub numele de „scara școlarilor”, avusese inițial 300 de trepte. Pentru a ajunge la liceu, elevii trebuiau să urce și să coboare zi de zi pe jos aceste trepte, iar învelitoarea de lemn fuseese construită ca să-i protejeze de accidente.”

 Ce nu mi-a plăcut:

  • prea multe detalii istorice, care te pot face să pierzi firul acțiunii
  • intriga prea complicată
  • câteva mistere au rămas neelucidate (părerea mea)
  • multe scene prea dure
  • risipa de hârtie, prea multe spații albe între capitole
  • lipsa de atenție la detalii (de exemplu, prima seară la Praga care părea că nu se mai termină).

Dacă vrei să citești cartea, o poți comanda pe elefant.ro sau pe libris.ro.

Lectură plăcută!

Citește și Biblia pierdută – ghid de călătorie, în patru episoade.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s