Limenas – capitala insulei
Am început turul insulei în capitala Limenas (în traducere Limenas înseamnă port), unde am petrecut cele două săptămâni „grecești” anul acesta.
Traseul excursiei are aproximativ 100 km, pe șoseaua care înconjoară insula.
Noi am pornit pe coasta de vest și am întâlnit mai întâi patru sătucuri pescărești care au, fiecare dintre ele, un sat corepondent în interiorul insulei, la munte. Cele de pe coastă se numesc skale (skala înseamnă plajă).
Satele de pe coastă și poveștile lor
Primul sat în care am ajuns, Skala Rachoni este așezat într-o vale fertilă, plină de pini și măslini. Aici a crescut Mehmet Pașa, fondatorul Egiptului modern și a ultimei dinastii egiptene. În Rachoni se găsește cel mai bătrân măslin de pe insulă. A trecut deja de 900 de ani.
Skala Prinos este continuarea satului Prinos și servește ca port de legătură cu Kavala, portul de pe continent. În Skala Prinos te poți caza la hoteluri chiar de 5* și te poți bronza pe plaje premiate cu Blue Flag, care certifică puritatea apei și calitatea nisipului. Din Prinos poți ajunge la mănăstirea Agios Pantelimonas, adică Sf. Pantelimon. O mănăstire care are o legendă asemănătoare legendei Meșterului Manole al nostru. A fost construită în 1843, din piatră de munte. O potecă aflată în spatele zidului sudic al mănăstirii duce la o peșteră, în care este un lac cu apă sfințită. Se povestește că zidirea mănăstirii a început la 3 km depărtare, dar că în fiecare zi meșterii găseau distrus tot ce ridicaseră în ziua precedentă. Într-o zi, au văzut urme de pași care duceau către peșteră acolo unde și-au găsit și uneltele. Și-au zis că trebuie să fie un semn divin așa că au construit mănăstirea lângă peșteră, fără să mai întâmpine nicio piedică. Sf. Pantelimon, cunoscut pentru însănătoșirile miraculoase pe care le-a făcut, este sărbătorit, în fiecare an, pe 27 iulie, de către o mulțime de credincioși din toată Grecia și turiști, care vin aici ca să se roage și să bea apă sfințită.
În Skala Sotiros, în afară de micile și pitoreștile căsuțe pescărești, pe fereastra cărora poți scoate undița ca să pescuiești. Și pe acoperișul cărora ai impresia că treci cu mașina :).
În afară de căsuțele pescarilor, aici se mai găsesc cel mai vechi sit arheologic de pe insulă și rămășițele celor mai vechi băi romane. Corespondentul său, Sotiros, este unul dintre puținele locuri neafectate (încă) de modernitate. Sotiros înseamnă Mântuitorul.
Skala Kallirachi este un port care a fost, în repetate rânduri, ținta piraților bulgari. Sincer, nu m-am gândit până acum că și bulgarii aveau pirați :). Inițial, se numea Kakirachi, adică versant rău (în limba greacă, kaki înseamnă rău, nefolositor). După reconstrucția satului, s-a hotărât schimbarea numelui în Kallirachi, versant bun (kali, kalo, kala înseamnă bun). Sub Biserica Schimbării la Față din Kallirachi se găsește un lac subteran.
Skala Maries este un alt sătuc port, atacat în trecut de multe ori de pirații slavi. Într-unul dintre cele mai sângeroase atacuri, în secolul al VIII-lea, a fost ucisă aproape toată populația, cu excepția a două femei, care au reușit să se ascundă. Apoi au fugit și și-au găsit adăpost într-un cătun de munte. Singura lor dorință, după ce și-au revenit, a fost refacerea satului lor. Întreaga comunitate li s-a alăturat și, atunci când satul a fost reconstruit, i s-a pus numele Maries, adică Cele două Marii, în cinstea celor două femei, amândouă cu numele Maria. În Maries, un sătuc liniștit, aflat la umbra unor platani mai vechi de 350 de ani, de se găsesc ruinele celei mai vechi biserici de pe insulă. La ieșirea din Maries, un drum de munte te conduce la Cascada Marion și la Peștera Elfilor.
Continuarea în Turul insulei Thassos – partea II.
Alte articole despre Grecia:
Dorina Danila 