Nu vreau să scriu aici despre efectele negative ale fumatului. Ele sunt cunoscute și arhicunoscute. Vreau să scriu despre copiii noștri care fumează. Când zic ai noștri, nu mă refer neapărat la copiii mei personali care, slavă Domnului!, nu fumează. Ci la copiii noștri, ai tuturor. Fiindcă sunt copii puștii de 13-14 ani care fumează în drum spre școală. Sau chiar în școală, din păcate.
De când a început noul an școlar, a reînceput și tevatura cu fumatul în toaleta școlii. Profesorul de serviciu pierde o grămadă de timp încercând să identifice „făptașii”. Fiindcă nefumătorii nu mai au spațiu de manevră din cauza fumătorilor.
Nu-mi dau seama cum tinerii din alte țări pot să priceapă că nu au voie să fumeze în școală, iar ai noștri nu. Am fost în școli din Italia, Austria, Ungaria, Elveția, Turcia, Belgia, ba chiar într-o școală dintr-un cartier mărginaș din Granada, Spania. Nicăieri nu am detectat cea mai mică urmă de fum de țigară. Nu trebuie să mă credeți pe mine. Nu am fost singură acolo. Erau și elevi cu mine.
Când i-am întrebat pe colegii belgieni, la prima lor vizită în România, ce fac cu fumătorii, au fost foarte uimiți. Ne-au spus că fumatul e interzis în școală și ne-au întrebat dacă la noi e permis. Le-am spus că nu și atunci s-au mirat. Nu înțelegeau care e problema. S-au gândit bine, l-au sunat pe director și apoi ne-au spus că ultima dată un elev fusese prins fumând în școală în urmă cu doi ani. Hm, la noi, în urmă cu două ore, cred.
La noi nu pare să funcționeze nimic. În zadar le explicăm, le prelucrăm regulamente, le povestim cum văd treaba colegii lor din alte țări (da, dar noi trăim în România, doamnă!), degeaba îi sancționăm. Mai mult decât atât, atunci când sunt prinși, se întâmplă să vină mama la școală (tata mai rar) și să ne reproșeze că am sancționat copilul. Ba chiar să ne întrebe ce ne pasă nouă dacă fumează copilul? Fumează pe banii noștri? Nu, doamnelor, nu fumează pe banii mei, dar fumează pe timpul meu. Fiindcă aș putea să fac mult mai multe pentru copilul dvs. dacă nu aș pierde timpul, eu și colegii mei, încercând să inventăm noi metode de descurajare a „micilor” fumători. Deși, dacă mă gândesc mai bine, s-ar putea să fumeze și pe banii mei. Dacă, Doamne ferește! se îmbolnăvește și trebuie tratat într-o unitate medicală la a cărei întreținere contribui și eu.
Nu ar fi mai bine să le explicați că pot să fumeze la ei acasă cât vor, dacă asta nu vă deranjează, dar că la școală ar fi cazul să-i respecte pe ceilalți? Măcar atât, dacă respectarea regulamentului școlar nu pare să fie o preocupare care să vă le ia prea mult timp.
Fiindcă libertatea ta înseamnă că ai dreptul să dai din mâini cât vrei, până când atingi vârful nasului meu. Acolo se oprește libertatea ta și începe a mea. Și asta nu am spus-o eu, am auzit-o undeva și mi s-a părut foarte sugestivă. Dacă înțelegi ce vreau să spun :).
Dorina Danila 