Călătoria cafelei turcești prin lume

Așează-te comod pe un divan, pune-ți la îndemână ceașca preferată de cafea și citește o poveste cu … aromă de cafea turcească. Înainte să pornim în călătoria noastră imaginară prin lume, cred că trebuie să afli ce este, de fapt, cafeaua turcească. Nimic altceva decât un mod de preparare a cafelei nefiltrate. Boabele de cafea sunt mai întâi prăjite, apoi măcinate fin și fierte în apă cu zahăr, într-un ibric special (cezve, în limba turcă). Înainte de a fi servită, trebuie lăsată să se „așeze”, mai exact să se sedimenteze. Este o procedură care durează destul de mult, așa încât trebuie să te înarmezi cu răbdare.

Cafeaua turcească este parte a moștenirii culturale a Turciei, fiind atât de importantă încât chiar și micul dejun are legătură cu cafeaua. În limba turcă, mic dejun se spune kahvalti, adică înainte de cafea. Cum adică înainte de cafea? Și eu de ce beau cafeaua cu muuuult înainte de micul dejun? Ai ghicit răspunsul: fiindcă nu e turcească (asta e din ciclul „cum își caută omul scuze”). Și fiindcă eu o beau neagră, iar cea turcească e însoțită de un cubuleț de lokum sau turkish delight (rahat).

5360facb618298180705d2d0fa0b75c8
Sursa foto: Pinterest

Se pare că drumul cafelei prin lume a început în Etiopia, unde un păstor a observat, într-o zi, efectul energizant pe care-l aveau niște boabe roșii asupra caprelor sale. A mestecat și el câteva boabe apoi, încântat de descoperirea sa, a dus boabele unui călugăr de la o mănăstire din apropiere. Călugărul n-a fost de acord cu utilizarea boabelor și le-a aruncat în foc. În încăpere s-a răspândit o aromă foarte plăcută, care i-a ispitit și pe alți călugări să vină să vadă ce se întâmplă. Au scos boabele din foc, le-au măcinat, le-au dizolvat în apă fierbinte și se pare că așa a apărut prima cafea din lume. Pentru că întâmplarea nu a fost relatată în scris decât 800 de ani mai târziu, în 1671, este foarte posibil să fie doar o poveste din “O mie și una de nopți”.

Altă versiune atribuie descoperirea cafelei unui derviș musulman care a fost condamnat de dușmanii săi să rătăcească prin deșert și să moară de foame și de sete. Cum mergea el prin deșert, i s-a părut că aude o voce care-i spunea să mănânce fructele unui arbore de cafea din apropiere. A înmuiat boabele în apă și a băut lichidul rezultat (o fi folosit omul ultimele picături de apă :)). A supraviețuit, s-a întors acasă și a povestit tuturor despre licoarea fermecată care l-ar fi salvat.

Cafeaua a ajuns în Peninsula Arabică, unde solul fertil și climatul bun din Yemen au oferit condiții ideale pentru recolte bogate de cafea. O scurtă perioadă a fost chiar interzisă, din cauza presupuselor efecte negative asupra oamenilor.

În 1555, cafeaua s-a insinuat, ca o boare, nu de capul ei, ci cu ajutorul guvernatorului Yemenului, în palatul de la Istanbul al sultanului Suleyman Magnificul. În bucătăriile palatului, a fost pusă la punct o nouă metodă de preparare a cafelei: boabele erau prăjite deasupra focului, apoi măcinate fin și fierte în apă, în cenușa rămasă de la un foc de cărbune.

Destul de repede, cafeaua a trecut de porțile palatului și a pătruns, mai întâi în palatele celor bogați apoi și în casele oamenilor obișnuiți. Locuitorii din Istanbul s-au îndrăgostit rapid de noua băutură. La început, cafeaua era preparată acasă. Apoi au apărut primele cafenele, care au devenit parte integrantă a culturii sociale din Istanbul. Oamenii veneau la cafenea ca să citească, să discute despre literatură sau să joace șah și table. Hmm, nu prea seamănă cu cafenelele de azi, nu?

În secolul al XVII-lea, cafeaua a pătruns în Europa prin portul Veneția, adusă de negustorii venețieni, care o cunoșteau de la Istanbul. La început, era vândută pe stradă, de vânzătorii de limonadă, ca alternativă la băuturile reci. Din Veneția s-a răspândit apoi în toată Europa.

În Franța, aroma cafelei turcești a pătruns cu ajutorul ambasadorilor. Buni și ei la ceva! Mai întâi, boabele au ajuns la Marsilia. Primele boabe au fost aduse, împreună cu aparatura necesară preparării băuturii, în 1644, de către ambasadorul francez la Istanbul. La Paris, cafeaua a ajuns abia în 1699, prin intermediul ambasadorului otoman la curtea regelui Ludovic al XIV-lea. Aristocrația franceză era încântată să fie invitată la reședința ambasadorului, care-și delecta oaspeții cu o cană de cafea turcească dar și cu nenumărate povești despre “băutura magică”. Probabil se credea vreun Șeherezad. Sau care-o fi varianta masculină.

Austriecii au făcut cunoștință cu boabele de cafea în 1683, când turcii au părăsit Viena, lăsând în urmă, printre altele, 500 de saci de boabe de cafea. Vienezii nu aveau nici cea mai mică idee ce să facă cu misterioasele boabe, ba chiar au crezut că se folosesc ca hrană pentru cămile, așa că au vrut să le arunce în Dunăre. Noroc cu un ofițer polonez, fost spion, care a trăit mult printre turci și știa cu ce se mănâncă ce se face cu boabele respective. A salvat astfel cafeaua de la dezastru și i-a învățat apoi pe vienezi să bea cafea. Oare James Bond se pricepea la cafea? Că nu mai țin minte.

În Olanda, cafeaua a venit din Yemen, dar nu direct ci via coloniile olandeze. Adică în celălalt capăt de lume, tocmai în Indonezia. În 1699, cafeaua a fost cultivată în insula Java și abia în 1714 primele boabe au fost vândute într-o piață din Amsterdam. Câteva boabe m-au așteptat și pe mine vreo 300 de ani :).

P1010066-min
O cafea la Amsterdam

Prin Olanda, cafeaua a pătruns în 1680 în Peninsula Scandinavă, care înregistrează azi cel mai mare consum de cafea pe locuitor.

În America Centrală și de Sud, cafeaua a ajuns tot datorită olandezilor. Ei au fost cei care i-au dăruit regelui Ludovic al XIV-lea, în 1714, un puiet de cafea provenit dintr-o plantație din Java. Puietul a fost plantat în grădina regală din Paris. Un marinar francez a profitat de o ocazie, nu știm care dar putem bănui și a luat un lăstar pe care l-a dus în Martinica. De aici, cultura cafelei s-a răspândit în Caraibe și în America Centrală și de Sud.

În Brazilia, cel mai mare producător de cafea, aceasta și-a făcut apariția datorită unei povești de dragoste, mai exact a legãturii extraconjugale dintre un colonel brazilian şi soţia guvernatorului francez din Guyana. Aceasta i-a trimis amantului său un buchet de flori în care erau ascunși nişte lãstari de arbore de cafea.

Stai comod? Ai terminat de băut cafeaua? Sper că era o cafea turcească, nu un expresso italian. Știu, o să spui că nu ai chef și nici timp să stai să prepari o cafea turcească, ca la mama ei acasă. Ca să fiu sinceră, nici la mama ei, adică în Turcia nu am băut cafea turcească decât de două ori. În rest, cafea solubilă. Gazdele noastre ne-au spus că durează prea mult și e prea complicat să prepari o cafea tradițională.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Călătoria cafelei turcești prin lume&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s