De ce să mergi la Theologos?

Probabil că te întrebi ce este Theologos? Ei bine, e un sat pitoresc cu căsuțe de piatră situat în centrul insulei Thassos.

Theologos este cel mai vechi sat de pe insulă, descris în broșuri ca încă neatins de activitățile turistice. Asta nu va mai fi valabil mult timp, din moment ce aproape zilnic sosesc autocare cu turiști și săptămânal se organizează seri grecești cu sute de participanți.

Numele satului înseamnă cuvântul lui Dumnezeu (Theo=divinitate, logos=cuvânt). Atestat documentar în 1287, a fost capitala administrativă a insulei până în epoca otomană. În 1813, satul a fost cedat Egiptului și guvernat de Mehmet Ali Pașa, fost mare vizir al imperiului otoman. Abia în 1912, satul a scăpat de dominația otomană și a revenit grecilor. În 1979, a fost Capitală culturală a insulei Thassos.

Este o localitate mică, cu doar câteva sute de locuitori, cocoțată la 220 m altitudine. Locuitorii, cei care au mai rămas fiindcă satul a fost depopulat masiv în secolul al XIX-lea, păstrează cu grijă vechile tradiții.

Dacă ești în vacanță în Thassos și vrei să vezi cum e viața locuitorilor insulei, fă o vizită în acest sătuc tipic macedonean. Cum ajungi în Theologos? Cu autobuzul sau cu o mașină închiriată.

Noi am stat în Limenas și am închiriat o mașină. A costat 33 euro/zi plus benzină de 13 euro. Dacă depășeam 110 km, mai trebuia să plătim 0,20 cenți/km. Am făcut 109 km :).

Stațiunile sunt situate pe coastă și nu poți ajunge în interiorul insulei din orice punct, așa că trebuie mai întâi să ajungi la Potos și de acolo mai faci vreo 10 km până în sat. Din Limenas, poți ajunge fie prin partea de vest, fie prin est, depinde ce mai vrei să vezi. Noi am optat pentru prima variantă.

Am parcat mașina în centru, în fața atelierului de pantofi. Aici poți să-ți faci la comandă sandale sau papuci și te costă în jur de 35 euro.

După ce am admirat sutele de perechi de încălțări de toate culorile, am plecat să explorăm sătucul.

La mică distanță de atelier este Muzeul Folcloric. În muzeu sunt expuse obiecte din viața de zi cu zi a locuitorilor satului. În trecut, dar unele din ele și în prezent: mobilier, articole de îmbrăcăminte, utilaje agricole, etc. Unii au asemănat-o cu casa bunicilor de la țară. A unor bunici ceva mai înstăriți, poate, avînd în vedere că muzeul e amenajat în casa lui Metaxas Chatzgeorgi, primul președinte al insulei în timpul guvernării egiptene.

La ieșirea din muzeu, a trebuit să așteptăm ca să putem trece, fiindcă strada era blocată de un negustor de pește și clientul său. Deși în spatele mașinii cu pește se opriseră alte două mașini, nimeni nu și-a pierdut răbdarea și toți am așteptat cuminți, pietoni și șoferi, să termine cei doi ce aveau de făcut. Am încercat să-mi imaginez o clipă scena asta în România. Am alungat repede gândul :).

Abia după ce tranzacția a fost încheiată, am putut să ne vedem și noi de treabă. Adică să ne plimbăm pe străduțele înguste și să admirăm căsuțele pitorești de piatră, acoperite cu ardezie.

Satul părea părăsit, singurii locuitori cu care ne-am întâlnit au fost vânzătorii din micile magazine de produse tradiționale și chelnerii de la taverne.

Ce am mai văzut? Moara de ulei, câteva biserici, doar pe dinafară, fiindcă toate erau închise (n-am să înțeleg niciodată de ce stau bisericile închise), clădirile administrative, cea actuală și cea veche, Konaki, care a fost distrusă înrtr-un incendiu și din care a mai rămas fațada și școala.

Plus casele. Revin la case fiindcă mi-au plăcut foarte mult.

Ce poți cumpăra? Produsele tradiționale din Thassos: miere de pin (atenție la variantele mai ieftine, „îmbunătățite cu sirop de zahăr”), dulceață de smochine sau de nuci verzi, ulei de măsline, săpunuri, vinuri locale, condimente.

Se spune că turiștii merg în Theologos ca să mănânce carne de miel și de capră, în special la rotisor. Sunt mai multe taverne unde poți să mănânci, cele mai cunoscute fiind Augustos, Stelios, cu o terasă frumoasă acoperită de viță de vie și Yatrou, pe care am ales-o noi, datorită terasei cu o panoramă superbă.

Când am intrat noi nu era prea multă lume și chiar mă întrebam de ce e nevoie de o terasă atât de mare. Am primit răspunsul destul de repede :).

Am mâncat souvlaki de pui (eu) și șnițel (Sotzul) fiindcă nu suntem fanii nici ai mielului nici ai caprei. Din partea casei am primit o carafă aburindă de vin alb și desert, niște găluști prăjite în pesmet, cu zahăr, stafide și alune. Un singur cuvânt despre mâncare: delicioasă! Pardon, încă unul: uriașă. Foamea și pofta au fost atât de mari că nu am apucat să pozez nimic.

Și câteva pete de culoare într-o „mare” de piatră:

Eu zic că a meritat să mergem până la Theologos și să renunțăm la câteva ore de plajă. Bine, e adevărat că am stat 14 zile, așa că am avut timp și de plajă :).

Dacă ți-a plăcut articolul, apreciază-l cu steluțe cât mai multe și apoi arată-l și prietenilor tăi, nu-l păstra doar pentru tine :).

---

Alte articole despre insula Thassos:

Thassos, insula de smarald

Turul insulei Thassos – partea I

Turul insulei Thassos – partea II.

Dacă ți-a plăcut articolul, lasă-mi un semn să aflu și eu. Apoi dă-l mai departe, să-l citească și prietenii tăi :).