Prințesa statornică de Philippa Gregory – recenzie

Despre autoare:

Philippa Gregory este una dintre cele mai apreciate scriitoare de ficțiune istorică contemporane. Poți citi mai multe aici.

Despre carte: 

Produs publicat în 2015 de Polirom
Colecția BIBLIOTECA POLIROM Actual
Format: 130×200
Tip copertă: Broșată
Număr pagini: 504
ISBN: 978-973-46-5270-9

Catalina, Infanta Spaniei, fiica Monarhilor Catolici, află încă de la vârsta de 4 ani că destinul ei este să devină prințesă de Wales și apoi regina Angliei. Este crescută pentru a împlini acest destin și, la vârsta potrivită, este trimisă în Anglia pentru a se căsători cu Arthur, fiul cel mare al lui Henric Tudor. La început, nu par să fie pe placul noii prințese de Wales nici regele Angliei, nici manierele englezilor, cu atât mai puțin clima. Nici chiar prințul Arthur. Încearcă însă să se adapteze situației, reușește să intre în grațiile lui socrului său și, ceea ce nu părea posibil, se îndrăgostește de soțul său.

Dar soarta pare să fie potrivnică tinerei prințese. Cu toate astea, ea crede în menirea ei de a deveni regina Angliei și face tot ceea ce este nevoie pentru a-și îndeplini țelul. Chiar dacă este nevoie să mintă pentru asta. Și chiar să moară mințind. La urma urmei este fiica Isabelei de Castilia. Asistăm astfel la transformarea Infantei Catalina în Katherine de Aragon, regina Angliei.

În ceea ce am citit până acum și în filmele sau serialele pe care le-am văzut, Katherine de Aragon era soția bătrână, lipsită de frumusețe și, mai ales, incapabilă să-i dăruiască un moștenitor soțului său, Henric al VIII-lea. În această carte regăsim o tânără încântătoare, plină de viață, dornică să se integreze în țara a cărei regină vrea să devină cu orice preț, dar care duce uneori dorul soarelui andaluz care încălzește grădinile de la Alhambra.

Apropo de Alhambra:

„Dar ușa cea mică e ca o intrare într-un cufăr de comori, în care se află alte cutii mai mici, unele într-altele… Numele lor sunt ca o poezie: Camera aurită, Curtea mirților, Sala ambasadorilor, Curtea leilor, sala celor două surori. O să dureze săptămâni în șir până o să învățăm drumuldintr-o cameră cu pardoseli splendide într-alta. O să treacă luni până n-o să ne mai minunăm de susurul apei care curge prin canalele de marmură albă, peste ale cărei margini se revarsă cea mai curată și mai limpede apă de munte…

Nu este un palat în adevăratul sens al cuvântului, nu e nici măcar ca acelea pe care le-am văzut la Cordoba sau Toledo. Nu e un castel și nu e nici o fortăreață. A fost construit în primul rând ca o grădină cu încăperi somptuoase, astfel încât să se poată trăi în aer liber. este o înșiruire de grădini create deopotrivă pentru plante și oameni. este o frumusețe de vis: ziduri, plăci de ardezie, stâlpi care se pierd, învăluiți de flori, plante agățătoare, fructe și ierburi aromatice. Maurii cred că o grădină este paradisul pe pământ și, de-a lungul secolelor au cheltuit averi pentru a construi acest ‘al-Yanna’; cuvântul înseamnă atât grădină, loc secret, cât și paradis.”

Dacă vrei să citești un roman de ficțiune istorică marca Philippa Gregory (adică foarte bun :)), poți comanda cartea aici.

Eu îți doresc, ca de obicei, lectură plăcută!

Iar dacă vrei să-mi spui părerea ta despre articol sau despre carte, secțiunea de comentarii te așteaptă cu nerăbdare :).