Limbajul timpului

Dintre toate resursele pe care oamenii le folosesc pentru a-şi desfăşura în condiţii bune activitatea, una singură este distribuită în mod egal pentru toți: timpul. Acesta, ca resursă, prezintă următoarele particularităţi:

– nu poate fi înmagazinat sau stocat;

– timpul se consumă în același ritm; timpul neutilizat sau utilizat neraţional este irecuperabil.

Există chiar o știință care se ocupă cu studiul limbajului timpului, știință denumită cronemica, de la numele zeului timpului Chronos.

În ce privește timpul, ca element component al comunicării non-verbale, modul în care o persoană alege să-l folosească transmite atitudinea acesteia față de interlocutor sau față de activitatea respectivă, percepția statutului și a puterii sau, pur și simplu, respectul și importanța acordată persoanei/activității.

Folosirea eficientă a timpului de lucru și utilizarea acestei resurse pentru a comunica presupune ca o persoană să aibă anumite trăsături: capacitate de a stabili priorităţi, memorie, flexibilitate, spirit de observaţie, priceperea de a contacta, întreţine şi cultiva relaţii amiabile, capacitate de efort.

Timpul ca simbol este marcat și de ritmul acestuia. Astfel, anotimpurile impun anumite activități, sărbătorile și ritualurile sunt marcate de timp, săptămâna de lucru are și ea o ritmicitate.

Cu toate că timpul se scurge pentru toți la fel, el nu este perceput la fel în diferite culturi. De exemplu, în cultura noastră, anul calendaristic este împărțit în 365 sau 366 de zile, iar anul musulman este cu 10-11 zile mai scurt. Noi numărăm anii începând cu anul nașterii lui Iisus Christos, în timp ce calendarul musulman începe cu anul 622, anul în care Mahomed a fugit din Mecca la Medina.

Dar, chiar în cadrul aceleași culturi, diferite comunități împart timpul în mod diferit: agricultorii în funcție de  anotimpuri, comercianții în funcție de volumul vânzărilor, salariații în zile de lucru și timp de repaus, de obicei în week-end, în timp ce lucrătorii din turism au mai mulți clienți în zilele de repaus.

Deoarece există diferențe culturale în perceperea  și măsurarea timpului, înainte de începerea unei negocieri cu parteneri de afaceri din alte țări, trebuie verificate cu grijă valorile, atitudinile și obiceiurile din țara respectivă.

Dacă o întâlnire de afaceri este stabilită pentru o anumită oră, în Occident nu se admit întârzieri mai mari de 5-10 minute. În alte culturi, în schimb, o întârziere de o oră este absolut firească. La o întâlnire de afaceri, englezii obișnuiesc să schimbe câteva amabilități scurte la începutul întâlnirii și apoi încep discuțiile despre afaceri. În țările arabe, înainte de discutarea afacerilor, se bea ceaiul sau cafeaua și se discută probleme personale.

Măsurarea timpului

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupați de măsurarea timpului. Primele referințe au fost fenomenele ciclice: anotimpurile, ciclul lunar, deplasarea planetelor.

În urmă cu patru mii de ani, babilonienii aveau un model de calendar alcătuit din 12 luni, cu câte 30 de zile.

Egiptenii măsurau timpul cu ajutorul umbrei lăsate de obeliscuri. Ei au fost primii care au împărțit ziua în unități mai mici.

Alte instrumente utilizate pentru măsurarea timpului au fost: ceasurile solare, firul cu plumb, clepsidrele, ceasurile cu apă, astrolabul, ceasurile chinezești bazate pe viteza de ardere a unor bețe din lemn etalonate.

Istoria ceasului

Ceasul (din slavonă časŭ, oră) este un instrument de măsurare a timpului, un dispozitiv care indică ora exactă conform unui standard de timp.

Se presupune că ceasurile au fost inventate de arabi și aduse în Europa de cruciați. În Europa, primele ceasuri au fost create de fierari și lăcătuși, fiind realizate din fier și gândite pentru perete datorită  greutăților de care aveau nevoie pentru a funcționa.

Cele mai importante descoperiri în construirea de ceasuri au fost folosirea greutăților, arcurilor, pendulul, diferite mecanisme mecanice, aplicarea electricității, cristalele cu cuarț și ulterior atomii de rubidiu.

La început, ceasurile indicau numai orele. Primul ceas care indica minutele a apărut în anul 1475.

Ceasurile erau considerate un lux în Marea Britanie. În 1797, a fost introdus un impozit pentru cei care achiziționau ceasuri. Ca urmare, oamenii au încetat să mai cumpere, iar  ceasornicarii au început să dea faliment.

Realizarea primului ceas deșteptător îi este atribuită unui ceasornicar american, în 1876.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, locul greutăților sau al arcului spiralat a fost luat de baterie.

Următoarea etapă în evoluția ceasului o constituie apariția și dezvoltarea ceasurilor atomice. Acestea au o precizie superioară, de ordinul secundelor în câteva sute de ani.

Patria ceasornicarilor este astăzi Elveția, dar nu a fost de la bun început așa. În secolul XVI, odată cu reformele lui Calvin, care promovau abținerea de la orice lux, bijutierii elvețieni au rămas fără obiectul muncii și au fost nevoiți să împrumute îndeletnicirile ceasornicarilor germani, italieni și francezi. Ceasornicarii elvețieni i-au întrecut rapid și au dezvoltat o industrie neegalată până azi.

f16705-1_23_1Ceasul cel mai utilizat în ziua de azi este ceasul de mână. Se spune că Elisabeta I a Angliei a primit de la Robert Dudley în dar, în 1571, un obiect  descris ca un ceas de mână.

La început, ceasurile de mână au fost purtate aproape exclusiv de femei, în timp ce bărbații au folosit ceasuri de buzunar până la începutul secolului al XX-lea.

Ceasurile de mână nu sunt doar instrumente de măsurare a timpului, ci pot fi și adevărate bijuterii sau opere de artă care pot fi colecționate.

Așa încât există o mare varietate de ceasuri de mână, de la ceasuri ieftine, care sunt folosite doar pentru cunoașterea orei exacte până la ceasuri foarte scumpe, folosite de persoane care vor să arate un anumit statut social.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Limbajul timpului&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s