Podul de lemn din Lucerna

Orașul elvețian Lucerna, traversat de râul Reuss, este unic prin podurile sale pietonale de lemn, decorate cu cadre triunghiulare pictate: Kapellbrücke și Spreuerbrucke (în Lucerna se vorbește limba germană). În secolul al XIV-lea a mai existat și Hofbrück, pod astăzi distrus.

Cel mai vizitat este Kapellbrücke (Podul Capelei), cel mai vechi pod acoperit din lemn din Europa și una dintre atracțiile turistice cele mai importante ale Elveției. A fost construit în 1333 iar lungimea lui a fost variabilă, din cauza numeroaselor reamenajări ale râului (avea peste 200 m, iar astăzi are doar 170). Și-a luat numele de la capela Sf. Petru, aflată în apropiere. Podul leagă partea nouă a orașului, aflată pe malul stâng al răului Reuss, de orașul vechi.

În interior, este decorat cu picturi din secolul al XVII-lea, înfățișând scene din istoria orașului și din viața patronilor spirituali ai Lucernei, Sf. Leger și Sf. Maurice. Panourile triunghiulare erau din lemn de molid și câteva din lemn de tei și de arțar. Picturile, realizate în timpul Contrareformei, au fost sponsorizate de membrii consiliului orașului. Și-au etalat în schimb blazoanele. Vedeți cât de vechi este, de fapt, marketingul.

O mare parte dintre picturi au fost distruse, în august 1993, de un incendiu, cauzat probabil de o țigară nestinsă. Podul a fost restaurat, iar în aprilie 1994 a fost redeschis pentru public. Din cele 158 de picturi originale, în 1993 mai existau 147, iar după incendiu au fost complet restaurate doar 30. Câteva urme ale incendiului se mai văd și astăzi (aviz celor care aruncă țigări la întâmplare!).

Turnul octogonal de apă (Wasserturm), o fortificație din secolul al XIII-lea face parte integrantă din pod. Înalt de 43 de metri, nu este un turn de apă propriu-zis și a fost folosit, de-a lungul secolelor, ca închisoare, cameră de tortură sau arhivă municipală. Astăzi este închis pentru public, cu excepția unui magazin de suveniruri. De aici mi-am cumpărat un ceas (cum altfel?).

Pentru ca experiența ta să fie completă, du-te să admiri și, eventual, să hrănești lebedele.

Apoi, ia-o agale pe malul lacului și oprește-te la una din numeroasele terase pentru masa de prânz. Și un pahar de vin bun.

Ce-am mai scris despre drumurile mele prin Elveția:

Case din lumea largă

Castelul Chillon

Gruyeres – un orășel medieval pitoresc

Neuchatel – centrul vechi

Neuchatel – păpușile automate Jaques Droz.

Și în engleză:

Fondue Neuchatel.